Când este nevoie de îndepărtarea amigdalelor
Amigdalele sunt mase de ţesut situate de o parte şi de alta a gâtului, deasupra şi în spatele limbii. Produc globule albe şi limfocite, având un rol precum cercetaşii pentru sistemul imunitar, constituind o adevărată barieră de apărare a organismului contra microbilor ce produc infecţii. Amigdalele se infectează mai ales între 4 şi 10 ani, sistemul lor imunitar fiind în formare, iar după vârsta de 11 ani amigdalele se micşorează, reducându-se şi riscul inflamării lor.
Atenţie la amigdalitele cu complicaţii!
Amigdalita este o afecţiune comună mai ales la vârsta copilăriei şi se manifestă prin simptome precum durerea de gât şi dificultatea la înghiţire, apariţia de pete albe sau gălbui de puroi pe amigdale, febră, sforăit puternic, uneori apnee de somn, cu obstrucţionarea căilor respiratorii, adică în timpul somnului copilului i se întrerupe temporar respiraţia şi are senzaţia că se sufocă, ceea ce face ca somnul să-i fie agitat şi insuficient de odihnitor, ducând la scăderea capacităţii de concentrare în timpul zilei.
Cauza pot fi diverse virusuri şi bacterii (mai ales streptococul beta-hemolitic de grup A), care, depozitaţi în mici buzunare în amigdale, devin un focar de infecţie, iar dacă nu este tratată, amigdalita bacterială poate duce la complicaţii grave.
Medicul examinează gâtul şi poate cere efectuarea unui exudat faringian. În amigdalita de cauză virală, tratamentul este simptomatic, recomandându-se de pildă antiseptice orale pentru durerea de gât. Tratamentele pentru forma bacterială a bolii includ antibioticele.
Citeşte şi: Amigdalita trece cu muşeţel şi salvie Indicaţiile operaţiei
Se recomandă extirparea amigdalelor în amigdalitele mai complicate, ce nu răspund la tratament, în amigdalita cronică (boala persistă mai mult de 6 luni, în ciuda tratamentului), aceasta putând duce la reumatism articular acut cu complicaţii precum afectarea cardiacă, renală, articulară, şi mai ales repetarea alarmantă a infecţiilor, atunci când survin 5 episoade într-un an, sau 4 episoade în 2 ani.
Procedura de extirpare a amigdalelor se numeşte amigdalectomie. Fiindcă este o intervenţie dureroasă, se recurge la anestezie. Operaţia se face prin: metoda clasică (amigdalele sunt îndepărtate cu bisturiul), ablaţia prin radiofrecvenţă (amigdalele sunt topite cu ajutorul unui electrod), care are avantaje precum recuperarea mai rapidă şi riscul mai mic de sângerare). Altă metodă este laserul.
După operaţie, este recomandat să se consume doar mâncare semilichidă, la temperatura camerei.
Decizia efectuării amigdalectomiei este luată de medicul specialist ORL după stabilirea diagnosticului pozitiv de amigdalită cronică pe baza examenului clinic obiectiv şi a testelor paraclinice specifice, ţinând seama şi de patologia asociată.
Din cauza focarului toxiinfecţios pe care îl reprezintă ca urmare a unor episoade infecţioase repetate, aceste formaţiuni limfoide necesită extiparea în anumite situaţii. Amigdalitele repetate cu titru ASLO > 200 U/ml indică necesitatea amigdalectomiei datorită complicaţiilor locale şi de vecinătate (flegmon lojă amigdaliană, rinofaringite, otite, iridociclite, adică inflamaţia irisului şi a corpului ciliar din interiorul ochiului, radiculite, algii cranio-cervico-faciale) şi la distanţă (bronhopneumonii, endocardite, flebite trombozante, enterocolite, glomerulonefrite, manifestări tendino-mio-articulare).
În reumatismul articular acut, titrul ASLO e mult crescut (600 - 2500 U/ml) şi este indicaţie chirurgicală de amigdalectomie, după antibioticoterapia prealabilă specifică. Aceeaşi indicaţie au nefrita postanginoasă şi septicemia amigdaliană.
