Bulimia nervoasă - Cauze şi simptome

Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentaţie caracterizată prin reprimarea aportului de hrană pentru o anumită perioadă de timp, urmată de o alimentaţie excesivă şi sentimente de vină şi decădere personală.

Diagnosticul bulimiei nervoase

Diagnosticul este suspicionat în cazul pacienţilor care îşi exprimă o îngrijorare marcată faţă de luarea în greutate şi au mari variaţii ale greutăţii corporale, asociate în special cu consumul în exces de laxative sau cu prezenţa unei hipokaliemii inexplicabile. Deşi pacientele bulimice îşi exprimă îngrijorarea de a nu deveni obeze şi pot fi obeze, cele mai multe tind să aibă o greutate ce variaza în jurul limitelor normale.

Semnele de alarmă sunt reprezentate de mărirea de volum a glandelor parotide, leziuni pe faţa dorsala a degetelor şi eroiuni dentare. Conform criteriilor de diagnostic trebuie să existe cel puţin două astfel de episoade pe săptămână timp de cel putin trei luni, pentru a putea pune diagnosticul.

Există două tipuri de bulimici:

- cei care apelează la curăţare: îşi autoinduc vărsatura, folosesc laxative şi diuretice pentru a elimina astfel alimentele înainte ca acestea să fie digerate;

- cei care nu apelează la curăţare: în aproximativ 8% dintre cazuri, aceştia fac exerciţii fizice în mod excesiv pentru a elimina aportul caloric survenit în urma alimentaţiei.

Factori de risc:

- părinţi, fraţi, surori cu o tulburare de alimentaţie sau care sunt supraponderali sau obezi;

- istoric familial de tulburări psihice precum depresia;

- istoric familial caracterizat prin abuz de substanţe medicamentoase;

- exces ponderal după începerea unei diete alimentare restrictive;

- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinţe spre perfecţionism;

- un ideal al conformaţiei fizice cu greutate mică.

Cum se tratează bulimia nervoasă: Psihoterapia

Principala intervenţie este psihoterapia, sub forma terapiei cognitiv-comportamentale sau a altor intervenţii dirijate de psihologi şi psihiatri specializaţi (psihoterapie interpersonală, terapie psihodinamică focală etc.). În cazul anorexiei sunt deosebit de importante intervenţiile ce implică familia.

Cum se tratează bulimia nervoasă: Tratamentul medical

Acesta vizează numeroasele implicaţii ale anorexiei şi bulimiei. Se indică întotdeauna intervenţii nutriţionale, la care se pot adăuga, în funcţie de situaţie şi cu precauţii speciale, medicamente adresate complicaţiilor.

Cum se tratează bulimia nervoasă: Antidepresive

În cazul bulimiei se indică mai frecvent antidepresive (în general inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), iar spitalizarea este arareori necesară. Anumite atenţionări specifice se fac la persoanele care apelează la vărsături (evitarea alimentelor acide, care pot accentua problemele dentare).

Cum se tratează bulimia nervoasă: Terapia nutriţională

Intervenţiile nutriţionale în tulburările de comportament alimentar (în principal în anorexia şi bulimia nervoasă) au ca scop restabilirea unui comportament alimentar normal, mai exact a unuia determinat de semnale fiziologice (foame, apetit, saţietate), şi nu de sentimente (teamă, lipsă de control, vină etc.).

Acest drum nu este uşor şi necesită, de cele mai multe ori, o muncă de echipă ce implică nu doar medici şi psihologi, dar mai ales familia şi anturajul persoanei cu acest tip de probleme.