Ce teste medicale pot depista afecţiunile inimii

Electrocardiograma Analiză esenţială în cardiologie, electrocardiograma (ECG) înregistrează activitatea electrică a inimii, oferind informaţii importante despre structura şi funcţionalitatea acestui organ.

Testul monitorizează frecvenţa şi ritmul cardiac (aritmii), oferind şi informaţii despre lezarea muşchiului inimii. Electrocardiograma arată existenţa unor zone de ischemie şi/sau necroză specifice infarctului, modificări ale activităţii electrice (dezechilibre electrolitice) şi eventuala inflamaţie a sacului care înconjoară inima (pericardită).

Electrocardiograma de repaus presupune montarea unor electrozi pe corpul pacientului. Testul durează, în medie, 5 minute, nu implică riscuri şi un necesită o pregătire specială. După efectuarea lui, este bine să nu se bea apă rece sau să se depună efort fizic intens.

După infarct, se recomandă şi dozarea enzimelor cardiace, care au atât valoare de diagnostic, cât şi de prognostic. Aceste enzime sunt eliberate în circuitul sangvin când celulele muşchiului inimii sunt lezate. În primele ore după un infarct, creşte temporar nivelul enzimelor cardiace. Printre ele, se numără creatinfosfokinaza (CPK) şi mioglobina.

Este o altă analiză standard în cardiologie. Prin această explorare imagistică se analizează structuri ale cordului precum valvele, cavităţile şi muşchii. Ecografia ajută la detectarea zonelor afectate de infarctul miocardic, fiind util şi în evaluarea complicaţiilor survenite în timpul atacului de cord.

Oferă informaţii despre dimensiunile inimii şi ale cavităţilor din interiorul ei şi apreciază funcţia de pompă a acestui organ. Există mai multe tipuri de ecografie cardiacă: în mod M, bidimensională, Doppler.

„În situaţii speciale, se recomandă ecocardiografia de stres pentru evaluarea capacităţii de efort a pacientului“, afirmă medicul cardiolog Mircea Vlădoianu. Analiza este nedureroasă, un necesită iradiere (foloseşte ultrasunete) şi nici pregătire specială.

Prin coronarografie se explorează cu acurateţe starea arterelor coronare (vase care alimentează muşchiul inimii). Analiza permite identificarea îngustărilor arterelor, precum şi severitatea lor.

Coronarografia îi ajută pe medici să aleagă cea mai potrivită metodă de tratament. Se face sub anestezie locală (zona inghinală sau la încheietura mâinii), pacientul fiind conştient pe toată durata explorării. După introducerea unui tub subţire (cateter) în arteră, se injectează o substanţă de contrast pe bază de iod.

Medicul va putea vizualiza anatomia arterelor coronare, fluxul de sânge şi blocajele de la acest nivel. Explorarea durează între 20 şi 40 de minute. Înaintea coronarografiei este necesară efectuarea analizelor de sânge, a electrocardiogramei şi a ecografiei cardiace. După efectuarea procedurii, este indicat un repaus la pat de câteva ore.

Rareori, coronarografia implică riscuri. Printre acestea, se numără: aritmiile, lezarea unor vase de sânge, infecţii, hemoragii şi atacul cerebral. De asemenea, poate apărea reacţia alergică la substanţa de contrast.

.

Încă de la prezentarea la departamentul de urgenţă pentru durere toracică sau semne ce sugerează un sindroamele coronariene acute, ecografia cardiacă ne furnizează, în câteva secunde, informaţii atât în scop diagnostic, cât şi diagnostic diferenţial: date despre funcţia sistolică globală şi segmentară a ventriculului stâng, morfologia şi competenţa valvelor, aspectul aortei şi pericardului.

Acestea ne ajută în stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice. După aplicarea tratamentului de revascularizare intervenţională şi medicamentoasă, în primele zile, când pot apărea complicaţiile mecanice, precum regurgitarea mitrală ischemică, ruptura de miocard, pericardita asociată, datele obţinute prin ecocardiografie şi starea clinică a pacientului stratifică prognosticul. În funcţie de evoluţie se stabileşte conduita terapeutică ulterioară.