Plante de ajutor în crizele de ulcer

Gălbenelele scad aciditatea

Printre afecţiunile frecvent întâlnite primăvara se numără gastritele, atât cele hiperacide, cât şi cele hipoacide, ulcerul gastric şi hemoragiile digestive. În astfel de afecţiuni cele mai eficiente sunt curele de lungă durată cu infuzii de gălbenele. Acestea conţin saponine, carotenoizi, acizi graşi, uleiuri volatile alături de sărurile de mangan. Datorită compoziţiei lor chimice, gălbenelele au efecte antiinflamatoare, bactericide şi cicatrizante şi de aceea sunt indicate în tratamentul gastritelor, ulcerului gastric şi duodenal, în inflamaţiile colonului şi în bolile de ficat, dar lista afecţiunilor tratate cu preparate de gălbenele mai cuprinde alte 40 de boli. Gălbenelele se folosesc sub formă de pulbere, infuzie simplă, infuzie combinată şi de tinctură.

Afecţiunile digestive se tratează cu infuzie combinată care se prepară astfel: se pun la macerat patru linguri de flori mărunţite în 500 ml de apă, timp de opt ore, după care se filtrează. Peste aceste plante se adaugă încă 500 ml de apă şi se pune ceaiul la fiert, cinci minute. După ce se răceşte, se amestecă ceaiurile din prima şi din a doua filtrare. Se consumă câte trei căni de ceai pe zi, neîndulcit. Tratamentul trebuie continuat o perioadă de 20 până la 40 de zile. Florile de salcâm calmează durerile

Florile de salcâm, plăcute la gust şi la miros, au o mare valoare terapeutică şi se întrebuinţează în fitoterapie. Preparatele pe bază de salcâm sunt alcalinizante, antispastice (acţionează asupra musculaturii netede gastrice şi pulmonare), sedative şi calmante. Datorită acestor proprietăţi, infuziile preparate din florile de salcâm sunt remedii eficiente pentru gastritele hiperacide, ulcerul gastric şi duodenal şi pentru arsurile de stomac. Mai mult, ca pansament gastric, florile de salcâm se pot amesteca, în părţi egale, cu frunze de dud; se beau două căni de infuzie pe zi.

Lemnul dulce cicatrizează ulcerele gastrice

Lemnul dulce, un arbust din zonele mediteraneene, este renumit pentru proprietăţile terapeutice antimicrobiene, antivirale, diuretice, antiinflamatoare, laxative şi cicatrizante. În antichitate, lemnul dulce era folosit în special în combaterea afecţiunilor respiratorii. Nutriţioniştii europeni apreciază proprietatea plantei de a cicatriza ulcerele gastrice, dar atrag atenţia că, folosită pe termen lung, planta poate provoca hipertensiune arterială. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă care se pune la înmuiat într-o cană cu apă timp de cinci-şase ore; apoi ceaiul se lasă să clocotească timp de un minut. Se consumă câte două căni pe zi un interval de trei săptămâni.