Cele 3 tipuri de misoginism explicate de psiholog

Misogin reprezintă persoana (bărbat) care evită societatea, cercurile, compania femeilor şi care manifestă aversiune sau dispreţ faţă de părerea, acţiunile, inteligenţa, capacitatea de reuşită, independenţa femeii şi/sau determină şi acceptă dreptul la acces profesional în anumite posturi doar pe alte criterii decât competenţa.

În multe privinţe, societatea noastră a parcurs un drum lung când vine vorba de tratamentul femeilor. Ştim totuşi că societatea noastră este departe de a fi egală, mai ales când vine vorba de forme mai subtile de discriminare, de multe ori manifestate inconştient. Mulţi indivizi încă demonstrează un anumit nivel de antipatie faţă de femei, denumită şi misoginism. 

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), consideră că misoginismul este o formă extremă de sexism care este adesea definită ca ură şi dispreţ faţă de femei. O persoană cu credinţe misogine ar putea să nu fie conştientă de faptul că demonstrează o ură faţă de femei - sau chiar crede că urăşte femeile - dar comportamentul şi cuvintele lor expun prejudecăţi, dispreţ sau ostilitate faţă de femei. 

“În societăţile în care misoginismul este predominant, există adesea rate ridicate de violenţă faţă de femei. Femeile pot fi văzute ca proprietăţi sau cetăţeni de clasa a doua şi, în consecinţă, sunt maltratate atât la nivel individual, cât şi la nivel instituţional. De exemplu, unei femei care este abuzată de un soţ (nivel individual) i se poate spune de către un ofiţer de poliţie că nu va aduce acuzaţii împotriva soţului ei, deoarece este o chestiune de familie (nivel instituţional). Alte viziuni ale misoginismului o definesc ca un mod de a controla sau pedepsi femeile care contestă dominanţa masculină. Misoginismul este, de asemenea, indisolubil legat de multe alte forme de violenţă, în special violenţa bazată pe gen, cum ar fi violenţa domestică, agresiunea sexuală. Când o persoană simte ură sau dispreţ faţă de femei în general, devine mult mai uşor să comită violenţă împotriva lor. O persoană cu o viziune mondială misogină poate privi femeile din viaţa lor ca proprietate şi le poate controla cu asprime. De asemenea, pot reacţiona cu furie dacă o femeie nu le oferă ceea ce se simt îndreptăţiţi să primească, cum ar fi sexul sau dragostea romantică, ceea ce poate duce la agresiuni sexuale, violenţă fizică sau chiar omucidere. Actele misogine includ oricare dintre cele care încadrează un sex sau un gen ca fiind inferior”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Misoginismul este de 3 tipuri

1. Sexismul

“Această formă de ură, opresiune, de incriminare, intimidare este uşor de identificat, deoarece se referă la un comportament secret. Orice act vizibil, vorbire sau atitudine sau teorie care tratează femeile ca fiind inferioare bărbaţilor, ceea ce dezavantajează femeile faţă de bărbaţi şi, prin urmare, subjugă femeile şi, atunci când subiectul este considerat legitim, atunci este o formă de sexism. Exemple de astfel de referinţe sexiste se găsesc în textele scrise de unii dintre cei mai veneraţi filosofi: Platon, Aristotel, Sf. Augustin, Kant şi Hegel sunt toţi vinovaţi de astfel de ”păcate”. De asemenea, multiple exemple de sexism se regăsesc în atitudinea preoţilor din majoritatea religiilor. Sexismul este manifestarea exterioară a unui nivel încorporat de discriminare, nu este o situaţie contingentă, care circulă liber, ca un fenomen social emergent”, explică psihologul..

2. Patriarhatul

“În patriarhat, instituţiile şi obiceiurile sunt toate favorabile supremaţiei masculine. Prin obţinerea unui sprijin instituţional şi social, practicile sexiste sunt în continuare puse la punct în patriarhat. Este posibil ca această prezenţă să nu fie uşor identificabilă într-o societate, deoarece funcţionează ca o structură subiacentă a comportamentului uman. Patriarhia are roluri specifice atribuite bărbaţilor şi femeilor. Femeile sunt obiectivate în acest mod social. Există moduri diferite de a obiectiviza femeile. Modurile de obiectivare variază de la societate la societate şi de la o perioadă a istoriei la alta. Ceea ce este comun tuturor formelor de patriarhat este supremaţia masculină. Patriarhia este înrădăcinată în controlul bărbaţilor asupra muncii productive şi reproductive a femeilor. Patriarhia este în mod necesar legătură cu puterea. Cei care au putere au dreptul de a controla des minusul celor care sunt neputincioşi - funcţionează pe principiul că superioritatea justifică dominaţia. Patriarhatul încorporează în mod necesar şi sancţionează o distribuţie inegală a puterii care ajută la menţinerea status quo-ului opresiunii. În patriarhat, omul se naşte cu un privilegiu de gen masculin. Acest avantaj nu este câştigat prin alegere. Deşi nu poţi fi tras la răspundere pentru un astfel de privilegiu, poţi fi tras la răspundere personală pentru faptul că nu ai făcut nimic pentru a împiedica perpetuarea privilegiului de gen masculin”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

3. Falocentrismul

“Aceasta este o formă de discriminare a femeilor la nivel conceptual. Dacă sexismul este discriminare la nivel de vorbire şi acţiune, iar patriarhatul este opresiune structurală, falocentrismul este o formă de dominaţie masculină conceptuală. Falocentrismul este o serie discursivă de proceduri - ceea ce înseamnă că această formă de practici conceptuale este stabilită prin argument sau raţionament, spre deosebire de intuiţie. S-a susţinut că există o esenţă umană transcendentă de sex/gen - o esenţă care este neutră între sex/gen. Prin dezvoltarea şi exprimarea acestei esenţe, bărbaţii şi femeile pot obţine demnitate, libertate şi egalitate. De asemenea, pot depăşi toate formele de diferenţă şi discriminare. Conform acestei concepţii, scopul eliberator ar trebui să fie prăbuşirea identităţii masculino-feminine într-o identitate umană. Ideea este că opresiunea sexuală trebuie să continue, cu excepţia cazului în care corpul este tranşat sau deplasat ca centru al identităţii feminine, ceea ce înseamnă că esenţa umană este acordată în tărâmul conştiinţei departe şi în afară de corp. Feministele identifică o manevră masculină implicită în această clasificare tripartită a bărbatului/femeii şi a omului. Se presupune că această categorie umană este la fel de părtinitoare de gen ca şi categoriile de bărbat şi femeie”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).