Ai impresia că nu meriţi toate lucrurile bune care ţi se întâmplă? Iată ce sindrom ai putea avea!

1 sindromul impostorului jpg jpeg

Ai sim┼úit vreodat─â c─â nu te integrezi ├«ntr-un context, c─â nu apar┼úii grupului t─âu de prieteni sau colectivului de la locul de munc─â? Ca ┼či cum ar exista pericolul ca prietenii sau colegii t─âi s─â descopere c─â nu meri┼úi locul de munc─â, func┼úia ocupat─â ┼či realiz─ârile personale? Dac─â nu exist─â un motiv real ┼či cunoscut concret de tine (un fals ├«n acte/studii/abilit─â┼úi, o minciun─â sau mai multe etc.), este destul de probabil c─â te confrun┼úi cu sindromul impostorului, consider─â speciali┼čtii.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, pre┼čedinte ┼či fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistic─â Somato-Integrativ─â (INLPSI), Sindromul impostorului se refer─â la o experien┼ú─â intern─â de a crede c─â nu e┼čti la fel de competent pe c├ót te percep ceilal┼úi. De┼či aceast─â defini┼úie este de obicei aplicat─â ├«n mod restr├óns inteligen┼úei ┼či realiz─ârii, are leg─âturi cu perfec┼úionismul ┼či contextul social. Mai simplu spus, sindromul impostorului este experien┼úa de a te sim┼úi ca un fals - ai impresia c─â ├«n orice moment vei fi descoperit f─âc├ónd o fraud─â - de parc─â nu apar┼úii acolo unde e┼čti ┼či ai ajuns acolo doar printr-un noroc chior. ÔÇťAcest sindrom poate afecta pe oricine, indiferent de statutul s─âu social, de experien┼úa profesional─â, de nivelul de calificare sau de gradul de expertiz─â. Fie c─â se afl─â ├«n domeniile realiz─ârii academice sau succesului ├«n carier─â, o persoan─â se poate lupta cu presiunea ┼či a┼čtept─ârile personale. Aproximativ 25% p├ón─â la 30% dintre persoanele cu rezultate importante ├«n profesie, familie etc., pot suferi de sindromul impostorului. Aproximativ 70% dintre adul┼úi pot experimenta impostorismul cel pu┼úin o dat─â ├«n via┼ú─â. Sindromul impostorului nu reprezint─â un diagnostic psihiatric. Persoanele cu sindromul impostorului se pot lupta cu alte afec┼úiuni de s─ân─âtate mintal─â, cum ar fi anxietatea sau depresia, dar o persoan─â nu ar putea fi diagnosticat─â ca av├ónd sindromul impostoruluiÔÇŁ, explic─â psihologul Laura Maria Cojocaru.  

Caracteristici ale sindromului impostorului

Potrivit specialistului, unele dintre semnele comune ale sindromului impostorului includ: ├«ndoial─â de sine, o incapacitate de a-┼úi evalua realist competen┼úa ┼či abilit─â┼úile, atribuirea succesului personal la factori externi, sabotarea emo┼úional─â a propriei performan┼úe, teama c─â nu vei fi la ├«n─âl┼úimea a┼čtept─ârilor, suprasolicitare sau stabilirea unor obiective foarte provocatoare (dificil de atins sau care necesit─â un volum mare de resurse de timp, energie, informa┼úie ┼či/sau persoane implicate) ┼či ac┼úiune ├«n acest sens urmat─â de senza┼úia de dezam─âgire.

ÔÇť├Än timp ce, pentru unii oameni, sindromul impostorului poate alimenta sentimentele de motiva┼úie pentru a avea realiz─âri, acest lucru are de obicei un cost serios manifestat sub forma unei anxiet─â┼úii constante. S-ar putea s─â v─â preg─âti┼úi prea mult sau s─â lucra┼úi mult mai mult dec├ót este necesar pentru a v─â asigura c─â nimeni nu afl─â c─â sunte┼úi un impostor. Acest lucru stabile┼čte un ciclu vicios, ├«n care crede┼úi c─â singurul motiv pentru care a┼úi supravie┼úuit acelei prezent─âri (de exemplu) a fost c─â a┼úi stat treji toat─â noaptea, repet├ónd ce ve┼úi avea de spus sau de prezentat. Sau, crede┼úi c─â singurul motiv pentru care a┼úi trecut printr-un anumit context, a fost pentru c─â a┼úi avut grij─â de absolut to┼úi factorii posibili implica┼úi, astfel ├«nc├ót s─â fi┼úi preg─âti┼úi pentru orice. Problema sindromului impostorului este c─â experien┼úa de a face bine ceva nu este suficient─â pentru a v─â schimba convingerile. Chiar dac─â s-ar putea s─â trece┼úi cu bine printr-un spectacol, o ├«ntrunire de afaceri, un interviu sau s─â lua┼úi masa de pr├ónz cu colegii de munc─â, g├óndul va r─âm├óne ├«n continuare ├«n zona: ÔÇťCe-mi d─â dreptul s─â fiu aici?ÔÇŁ. Cu c├ót realiza┼úi mai mult, cu at├ót mai mult v─â sim┼úi┼úi ca ni┼čteÔÇŽimpostori. Este ca ┼či cum nu v─â pute┼úi interioriza experien┼úele de succesÔÇŁ, explic─â psihologul Laura Maria Cojocaru

Mai mult, specialistul consider─â c─â persoanele cu impostorism exercit─â adesea o mare presiune asupra propriei persoane pentru a ├«ndeplini fiecare sarcin─â f─âr─â cusur; se tem c─â orice gre┼čeal─â va dezv─âlui altora c─â nu sunt suficient de buni sau de de┼čtep┼úi pentru locul de munc─â sau func┼úia ocupat─â. Ace┼čti indivizi perpetueaz─â aceast─â presiune excesiv─â, deoarece consider─â c─â f─âr─â disciplin─â nu vor reu┼či ┼či, ├«n loc s─â se recompenseze, ├«┼či fac griji doar pentru urm─âtoarea sarcin─â. ├Än cele din urm─â, aceste sentimente agraveaz─â anxietatea ┼či pot duce la depresie. Persoanele care sufer─â de sindromul impostorului tind, de asemenea, s─â nu vorbeasc─â cu oricine despre cum se simt ┼či se lupt─â ├«n t─âcere cu starea, la fel ca ┼či cei cu tulburare de anxietate social─â.

Cauze pentru apariţia instalarea sindromului

1.Tr─âs─âturile de personalitate determin─â ├«n mare m─âsur─â sindromul impostorului: cei care ├«l experimenteaz─â se lupt─â cu autoeficacitatea, perfec┼úionismul ┼či nevrotismul;

2.Mediile competitive pot, de asemenea, să fie la baza acestui sindrom. De exemplu, mulţi oameni care continuă să dezvolte sentimente de impostorism s-au confruntat cu o presiune intensă cu privire la realizările academice ale părinţilor lor în copilărie;

3.O încredere scăzută în sine, indusă de o copilărie în care persoana s-a confruntat cu criticism repetat, perfecţionismul părinţilor, starea permanentă de nemulţumire, lipsa încurajărilor, lipsa iubirii, a timpului petrecut împreună sau lipsa concretă/fizică a părinţilor din viaţa sa;

4.Anxietatea socială dacă persoana a primit un feedback timpuriu că nu a fost suficientă de bună în anumite contexte sociale sau în cele legate de performanţă;

5.Convingerile personale negative legate de propriile abilit─â┼úi, de cine poate ┼či cine nu poate s─â aib─â succes, convingerile legate de condi┼úiile necesare succesului etc. ┼či, mai ales, lipsa de flexibilitate care duce la a nu schimba aceste convingeri, chiar ┼či atunci c├ónd exist─â dovezi contrare;

6.E┼čecul (real sau interpretabil) dup─â un ┼čir de succese poate determina, de asemenea, pe cineva s─â-┼či pun─â la ├«ndoial─â aptitudinile generale;

7.A primi reac┼úia ironic─â a cuiva asupra succesului personal, poate declan┼ča sentimentele sindromului impostorului;

8.Sindromul impostorului poate fi str├óns legat de perfec┼úionism, conform c─âruia persoana simte presiune s─â se comporte la maxim 100% din timp ┼či, atunci c├ónd nu reu┼če┼čte, traduce acest lucru prin incompeten┼ú─â ┼či devine anxioas─â.

Cum putem dep─â┼či acest sentiment?

Dep─â┼čirea sindromului impostorului implic─â:

1.schimbarea mentalităţii unei persoane cu privire la propriile sale abilităţi;

2.ÔÇŁimpostoriiÔÇŁ simt c─â nu apar┼úin, astfel ├«nc├ót recunoa┼čterea expertizei ┼či a realiz─ârilor lor este esen┼úial─â, la fel ca reamintirea c─â ┼či-au c├ó┼čtigat pe merit locul ├«n mediul lor academic sau profesional;

3.concentrarea pe m─âsurarea propriilor realiz─âri ┼či propriei cre┼čteri ├«n compara┼úie cu ÔÇŁieriÔÇŁ, ├«n locul compara┼úiei cu ceilal┼úi;

4.reducerea presiunii personale legate de rezolvarea f─âr─â cusur a fiec─ârei sarcinii;

5.exersarea focusării atenţiei mai mult timp asupra unei realizări, înainte de a porni spre sarcina următoare;

6.reamintirea periodic─â a faptului c─â nimeni nu este perfect ┼či c─â o persoan─â poate face doar tot posibilul ├«ntr-un moment sau context;

7.├«nv─â┼úarea de a tolera disconfortul ┼či de a accepta imperfec┼úiunea;

8.├«mp─ârt─â┼čirea sentimentelor cu cineva drag ┼či/sau cu un specialist psihoterapeut, coach, consilier;

9.c─âutarea unui mentor care a dep─â┼čit o stare similar─â.