Numită medical xerostomie, sindromul de gură uscată are numeroase cauze. Problemă frecventă mai ales la vârstnici, această afecţiune poate să apară şi la cei care au anumite boli sau care urmează diverse tratamente.

Sindromul de gură uscată face referire la scăderea secreţiei de salivă. Oricine se poate confrunta, la un moment dat, cu această problemă, dar dacă xerostomia apare frecent, este cazul să fie depistată cauza. Adesea, gura usactă este însoţită de nevoia de a bea apă. De asemenea, mai pot apărea: respiraţia urât mirositoare, dificultatea de a înghiţi, de a vorbi sau de a mesteca, gâtul uscat şi dureros, saliva îngroşată, limba uscată, modificarea gustului şi probleme la purtarea protezelor dentare. Xerostomia creşte riscul de apariţie a cariilor şi a gingivitei, întrucât saliva asigură o protecţie naturală contra bacteriilor. De asemenea, şi probabilitatea de apariţie a ulceraţiilor gurii este mai mare. 

 

Principalele cauze

 

Gura uscată apare când glandele salivare nu produc suficientă salivă, necesară pentru a menţine gura umedă, pentru digestia alimentelor şi pentru neutralizarea mediului acid după mese. Perturbarea activităţii glandelor salivare poate fi cauzată de:

  • Tratamente medicamentoase. Sute de medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripţie medicală, pot avea ca efect uscarea gurii. Printre medicamentele cu astfel de reacţie secundară se numără unele antidepresive, medicamentele contra hipertensiunii, unele antihistaminice, descongestionante şi analgezice.
  • Înaintarea în vârstă. Multe persoane se confruntă cu sindromul de gură uscată pe măsură ce înaintează în vârstă. La vârstnici, xerostomia este favorizată şi de unele tratamente, de modificările organismului legate de modul de metabolizare a medicamentelor, de alimentaţia dezechilibrată şi de unele probleme de sănătate.
  • Terapii pentru cancer. La pacienţii trataţi prin radioterapie în caz de tumori ORL poate apărea xerostomia temporară sau definitivă. Şi chimioterapia poate contribui la reducerea cantităţii de salivă.
  • Lezarea nervilor. Un traumatism sau o intervenţie chirurgicală la nivelul capului sau al gâtului poate avea ca efect secundar sindromul de gură uscată.
  • Unele afecţiuni. Xerostomia poate fi asociată cu unele boli sau probleme de sănătate. Printre acestea, se numără: diabetul, accidentul vascular secundar, boala Alzheimer, infecţia cu HIV, sindromul Sjögren (afecţiune autoimună manifestată prin uscăciune la nivelul ochilor şi al gurii). Alte cauze sunt sforăitul şi respiraţia cu gura deschisă în timpul somnului.
  • Fumatul şi consumul de alcool. Aceste obiceiuri pot intensifica simptomele sindromului de gură uscată.

 

 

Cum se diagnostichează şi ce soluţii de tratament există

 

Dacă ai simptomele specifice sindromului de gură uscată, mergi la medic (generalist, stomatolog sau orelist), pentru depistarea cauzei. În acest scop, poate fi nevoie de analize de sânge, de scanări imagistice ale glandelor salivare sau de teste care măsoară cantitatea de salivă.

Dacă se suspectează că este vorba despre sindromul Sjögren, se va recomanda testul Schirmer, care constă în folosirea unor benzi gradate care măsoară cantitatea de lacrimi produsă în 5 minute.

Tratamentul depide de cauza xerostomiei şi poate consta în: schimbarea medicamentor care au ca efect advers gura uscată, administrarea de tratamente care induc secreţia salivară, hidratarea orală prin geluri sau sprayuri şi mestecarea gumei fără zahăr pentru stimularea fluxului salivar. În afară de acestea, este nevoie de hidratare corespunzătoare şi de menţinerea riguroasă a igienei orale.

 

 INFO

Extirparea chirurgicală a glandelor salivare este o altă cauză a sindromului de gură uscată.