Ghimpele susţine sănătatea prostatei

2 jpg jpeg

Cu o răspândire mare, din Europa până în Asia şi în Africa de Nord, ghimpele are calităţi fitoterapeutice dovedite. În scop medicinal se foloseşte tulpina cu flori a ghimpelui, care se mărunţeşte şi se lasă la uscat într-un loc umbros. Fiind bogat în flavonoide, fitosteroli, saponine, acid cafeic, ulei volatil, ghimpele poate fi folosit pentru tratarea bolilor infecţioase, renale, endocrine şi degenerative. Adjuvant în tratarea adenomului Planta este folosită pentru prevenţia şi tratarea adenomului de prostată, afecţiune care apare cu preponderenţă la bărbaţii peste 40-50 de ani. În fiecare zi, se beau 2-3 căni cu infuzie, cu 30 de minute înainte de ora mesei, pe care o prepari dintr-o linguriţă de plantă, peste care adaugi 250 ml de apă fiartă. După 15 minute, strecori şi o bei pe stomacul gol. Pentru a da rezultate, cura cu ghimpe trebuie să fie ţinută minim 3 luni.

Ghimpele se recomandă în tratarea nodulilor tiroidieni, cancerului de tiroidă, cât şi în reglarea funcţiilor glandei tiroide. Timp de 3 săptămâni se ţine o cură cu pulbere de ghimpe, obţinută prin măcinarea plantei cu ajutorul unei râşniţe electrice, care se cerne cu ajutorul unei site. Aceasta se face în cantităţi mici, pentru că, după 10 zile, îşi pierde din proprietăţi. O linguriţa de pulbere trebuie ţinută sub limbă aproximativ 15 minute şi la final se înghite cu apă.

Atenţie!

Este indicat ca în timpul curelor cu ghimpe să nu se consume alimente iritante (alcool, fructe acre, condimente) şi lactate fermentate.

Este eficient în tratarea litiazei renale nu mai mare decât mărimea unui bob de piper, cât şi în cazul cistitei, nefritei, ajutând la mărunţirea şi eliminarea lor calculilor renali. Ca tratament este folosită tinctura de ghimpe în combinaţie cu pufuliţă. Tinctura se obţine din pulberea plantelor, în proporţii egale, care se pune într-un borcan, până la jumătatea acestuia, peste care se adaugă alcool de 70° şi se lasă la macerat 10 zile. Se filtrează cu un tifon şi se depozitează în recipiente de sticlă. Se iau 2 linguriţe diluate în puţină apă, de 2 ori pe zi. Tinctura se poate folosi maximum 2 ani de la data culegerii plantelor.

Ghimpele ajută la buna funcţionare a sistemului urinar şi ameliorează diureza. Având proprietatea de antiseptic urinar, are influenţă asupra bacteriilor prezente în aparatul gastrointestinal şi Proteus vulgaris, o bacterie care poate ajunge la nivelul urinar, unde produce infecţii. Ca metodă de tratament se utilizează maceratul la rece. Se obţine dintr-o lingură de plantă peste care se adaugă 250 ml de apă, care se lasă 6-8 ore la temperatura camerei. Se strecoară şi se beau zilnic 3 căni, cu o jumătate de oră înainte de mese.

Ghimpele are în componenţa sa substanţe active (ruscogenis), care îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, menţinând colagenul în pereţii vaselor de sânge şi reducând edemele membrelor superioare. În acelaşi timp, este eficient şi pentru reducerea hemoroizilor, dacă se fac spălături locale cu infuzie. Se folosesc 2 linguriţe de plantă uscată, mărunţită la 1 cană de apă fiartă.

Datorită proprietăţilor antiseptice, poate reduce şi chiar înlătura febra, dar şi tusea, dacă este folosit în combinaţie cu mentă. Se prepară un ceai dintr-o lingură de plantă uscată de ghimpe şi o lingură de mentă şi o cană cu apă. Se pune apa la fiert şi se adaugă planta când dă în clocot şi se lasă la foc mic 10 minute. Se bea cu 30 de minute înainte de masă.

Nu este recomandă folosirea tratamentelor cu ghimpe persoanelor hipertensive, celor care suferă de hiperplazie de prostată şi nici gravidelor.