Cum este viaţa cu un copil cu sindrom Down. Mărturisirile unui părinte
Venirea pe lume a unui copil este un motiv de bucurie. Chiar și atunci când viața este crudă, trebuie să privești mereu partea pozitivă a lucrurilor și să te bucuri în fiecare zi de copilul tău. Acesta este principiul după care se ghidează părinții Mariei, o fetiță cu sindromul Down.
Foto-simbol. @Shutterstock
Maria s-a născut în 2011, în luna august, în București. Sarcina a decurs fără probleme, până la o ecografie din luna a V-a, când a apărut o suspiciune că bebelușul ar avea sindrom Down. Semnul era însă atât de mic, încât medicii l-au trecut cu vederea, deoarece îl considerau irelevant. Deși, în general, copiii cu sindrom Down se nasc cu malformații congenitale, acesta nu a fost și cazul micuței Maria, care nu a avut astfel de probleme. De-abia la naștere, fetița a primit diagnosticul final. Au urmat momente de șoc, însă părinții s-au mobilizat repede, gândindu-se să facă tot ce pot pentru copilul lor.
Vezi şi: Cum se depistează sindromul Down
Primul pas, ședințele de kinetoterapie
˶Fiind medic, am lucrat cu alți copii cu acest sindrom, așa că știam cât de important este să se înceapă ședințele de terapie, pentru ca Maria să se dezvolte cât mai normal. Încă de la 4 luni, ea a început ședințele de kinetoterapie, după care au urmat cele de stimulare senzorială. La început a evoluat foarte puțin, dar cu timpul situația s-a îmbunătățitʺ, ne-a declarat domnul Clinciu. Însă este nevoie de multă muncă, timp și bani investiți. Maria face terapie la un centru, mai exact ședințe de kinetoterapie, de logopedie și terapia Yes, we can!, o terapie specială pentru copiii cu Sindrom Down, care-i ajută să deprindă competențe matematice, dar părinții lucrează și acasă cu ea. Pentru a o stimula, aceștia nu-i dau doar indicații, ci îi și explică de ce este important să facă un anumit lucru, pentru ca micuța să înțeleagă și să descopere cât mai multe.
Este ajutată de sora mai mică
Maria este o fetiță veselă, care-și petrece ziua cu alți copii de vârsta ei. Pentru ea, ședințele de terapie sunt o joacă educativă, care o ajută să se dezvolte. Merge încă dinainte de vârsta de 3 ani la grădiniță, unde s-a integrat fără probleme. ˶Este foarte sociabilă, dar și empatică. Dacă te vede că ești supărat, se supără și ea și iese din zona ei de confort. De exemplu, după ce s-a născut sora ei, timp de un an, a fost foarte stresată, deoarece cea mică plângea. Acum însă se completează una pe cealaltă și se stimulează într-un mod în care părinții nu reușescʺ, ne-a povestit domnul Clinciu.
