Ce este sindromul cuibului gol? Psihologul explică
Mai ales mamele au o probabilitate mai mare de a avea sindromul cuibului gol
Se apropie începutul anului universitar, iar emoțiile proaspeților absolvenți de liceu sunt la cote maxime. Ca să fim sinceri, nici ale părinților nu sunt de neglijat, acestea manifestându-se sub forma unei griji excesive față de copil. Psihologul Sima Simina-Maria explică mai multe despre acest sindrom.
Acest fenomen este specific familiilor care se pregătesc de o separare amplificată de distanță și de faptul că nu știu sigur când se vor revedea. Dacă, pentru viitorii studenți, emoțiile sunt de nerăbdare și de bucurie, părinții simt că-și pierd rolul în care au investit cel mai mult, adică emoții, grijă, așteptări, dar și obiecte materiale. Frica părinților de schimbare nu se datorează, în schimb, doar obișnuinței, ci și unui tip de anxietate numit ”anxietate de separare”. Deși acest fenomen este observat mai ales la copiii mici cărora le este frică să se separe de aparținători, chiar și pentru o perioadă scurtă, se poate observa și la vârste mai înaintate.
Plecarea de acasă a copiilor poate genera, pentru părinți, sentimente de furie, vină, chiar îi poate face să se îndoiască de propriile abilități de a fi niște părinți buni. Chiar dacă, la nivel declarativ, oamenii nu recunosc prezența acestui efect al plecării copiilor, în sufletul lor, rămâne un gol.
Mai frecvent manifestat la femei
Manifestările devin mai ușor de observat în cazul femeilor, unde instinctul matern dezvoltat de-a lungul a aproximativ 20 ani, își face simțită prezența. Contribuția pe care mamele o au la dezvoltarea copilului se manifestă pe toate planurile, social, educațional, al dezvoltării armonioase, iar desprinderea de ”cuib” este percepută ca o trădare, într-o măsură mai mare, de către mame.
Ce se poate face pentru a diminua efectele sindromului ”cuibului gol”?
De menționat este faptul că ”sindromul cuibului gol” nu este o tulburare de ordin clinic, ci o stare asociată unui eveniment major. Pentru a reuși să depășească acest sentiment, psihologii oferă mai multe alternative, precum:
· concentrarea atenției asupra partenerului
· găsirea unor noi hobby-uri
· practicarea unui sport
· dezvoltarea personală
· investirea timpului liber în acte de caritate
· experimentarea unor lucruri pe care le credeai imposibile (vizitarea unei țări noi etc.)
Articol scris de Sima Simina-Maria, psiholog
@Shutterstock
