Vrei să ai un copil fericit? Ţine cont de aceste sfaturi!
În afară de sănătate, fericirea este importantă pentru noi toţi. Sunt unele lucruri de care părinţii ar fi bine să ţină cont când vine vorba de fericirea copilului lor.
În afară de sănătate, fericirea este importantă pentru noi toţi. Sunt unele lucruri de care părinţii ar fi bine să ţină cont când vine vorba de fericirea copilului lor.
Copiii mai fericiți au mai multe șanse să se transforme în adulți de succes și împliniți. Fericirea este un avantaj extraordinar într-o lume care pune accent pe performanță. În medie, oamenii fericiți au mai mult succes decât oamenii nefericiți atât profesional, cât și în viaţa personală. Ei primesc evalări ale performanței mai bune, au locuri de muncă relevante și câștigă salarii mai mari. De asemenea, au șanse mai mari să fie mulțumiți de căsnicia lor.
Părinţii ar trebui să fie un model pozitiv
Primul pas pentru a avea copii fericiți este, în mod ironic, unul egoist și se referă la părinți. Cu cât părinții sunt mai fericiți, cu atât mai fericiți și de succes sunt copiii.
Cercetările au arătat că există o legătură între deprimarea la mame şi „rezultatele negative” la copiii lor. Depresia parentală pare să cauzeze, de fapt, probleme de comportament la copii; de asemenea, face parentingul mai puțin eficient, și acest lucru nu se datorează doar geneticii. Deși studiile și practica au constatat că părinții fericiți au șanse statistice mai mari de a avea copii fericiți, nu s-a găsit o componentă genetică.
Există însă neuroni-oglindă, care ne fac să imităm comportamente. Este unul dintre motivele pentru care râsul este contagios. Așadar, caută motive să râzi și starea ta de bine se va extinde la toți cei din familie, fiindcă va activa neuronii oglindă din creier.
Învață-i să construiască relații
Poți începe prin încurajarea copiilor să facă mici acte de bunătate pentru a construi empatie. Acest lucru nu numai că dezvoltă abilități esențiale și îi face pe copiii tăi oameni mai buni, dar cercetările arată că pe termen lung îi face mai fericiți.
De exemplu, pacienții cu scleroză multiplă care au fost „antrenați” să ofere o susținere necondiționată altor bolnavi ca și ei, prin apeluri telefonice lunare de 15 minute, au arătat o îmbunătățire pronunțată a încrederii şi stimei de sine, a depresiei.
Apreciați efortul, nu vă așteptați la perfecțiune
Părinții care accentuează nevoia de realizări au mai multe șanse de a avea copii cu niveluri ridicate de depresie, anxietate și care fac abuz de substanțe, comparativ cu restul copiilor. Prin urmare, este nevoie să lăudați efortul copiilor, nu capacitatea lor naturală de a face performanță. În cadrul unei studiu, s-a observat că majoritatea copiilor lăudați pentru inteligența lor și-au dorit să primească puzzle-uri mai ușoare, deoarece nu voiau să facă o greșeală și să-și piardă statutul de „inteligenţi”. Pe de altă parte, mai mult de 90% dintre copiii încurajați de mentalitatea de creștere au ales puzzle-uri mai grele.
Când lăudăm copiii pentru efortul și munca grea care duce la reușite, ei vor să se angajeze în aceste procese, nu sunt deturnați de la sarcina de a învăța, o preocupare pe care cei considerați de părinți „deștepți” ar putea să nu o aibă.
Cultivă-i optimismul!
Dorești să eviți situația în care copilul tău are o adolescență întunecată? Atunci învață-l să privească partea plină a paharului. Christine Carter, sociolog și expert în fericire, autoare a numeroase cărți suține că: „Optimismul este atât de strâns legat de fericire, încât cele două pot fi echivalate.” Ea afirmă că optimiștii au mai mult succes la școală, serviciu și sport, sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult, au căsnicii mai bune şi au riscuri mai mici să se confrunte cu depresia și anxietatea.
Dezvoltă-i inteligența emoțională
Abilitate învăţată şi nu o trăsătură înnăscută, inteligenţa emoţională este foarte importantă. Un prim pas simplu este „empatizați, etichetați și validați” atunci când se luptă cu furia sau frustrarea. Astfel, relaționezi cu copilul și-l ajuți să identifice ceea ce simte, dar și îi dai ocazia să-i spui că acele sentimente sunt în regulă.
Autodisciplina este secretul succesului
Autodisciplina la copii prezice succesul viitor într-o proporție mai mare decât inteligența și mai mult decât orice altceva, de altfel. Este celebru testul cu dulciurile. Mai mulți copii au fost puși în fața unor dulciuri și si li s-a spus că pot mânca, dar dacă se abțin, vor primi mai multe dulciuri. Copiii au fost apoi monitorizați și cei care au rezistat mai bine tentației de a le consuma, în ideea de a primi mai multe dulciuri mai târziu, au dus vieți mult mai bune și au fost mai fericiți. Acest lucru se datorează faptului că autodisciplina facilitează învățarea și procesarea informațiilor. În plus, copiii autodisciplinați fac față mai bine frustrării și stresului și tind să aibă un simț mai mare al responsabilității sociale. Cu alte cuvinte, autodisciplina duce nu doar la succesul școlar și la respectarea normelor sociale, ci și la un grad mai mare de fericire, mai mulți prieteni și un angajament sporit în comunitate.
Vezi şi: Motivele pentru care tot mai mulţi copii au dureri de cap
Sfatul psihologului
Florina Anichitoae, Psiholog, psihoterapeut
Mamele depresive au tendința de a nu le răspunde copiilor așa cum au nevoie - cu căldură și un ton înțelegător, se angajează în mai puține activități plăcute cu copilul, le citesc și le cântă mai rar. Din păcate acest lucru nu apare pentru că ele nu vor să facă toate aceste lucruri, ci pentru că nu au resursele necesare pentru a se comporta așa cum are copilul nevoie.
Această reacție pe care o are mama față de copil poate să aibă efecte pe termen lung, deoarece atunci când sunt mici, copiii se reglează emoțional cu ajutorul mamei. Dacă ea nu este prezentă, atunci ei vor trebui să învețe singuri strategii de reglare emoțională, care de multe ori pot fi nesănătoase și care, pe termen lung, îi pot predispune la a dezvolta depresie. Dacă un copil învață din interacțiunea cu mama depresivă că ea nu poate să îl ajute să se regleze emoțional în mod sănătos, el poate să dezvolte inhibarea exprimării emoțiilor ca strategie de a și le regla - prin a nu le arăta, factor care poate reprezenta o vulnerabilitate pentru depresie mai târziu în viață.