De la ce vârstă trebuie făcute analizele pentru prevenirea cancerului de prostată

1 shutterstock 1353130427 jpg jpeg

Cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente afecţiuni oncologice în rândul bărbaţilor: numai anul trecut, au fost înregistrate peste 1,4 milioane de cazuri noi la nivel global. Acest tip de cancer a fost în 2020 aproape la egalitate cu cancerul de plămâni ca număr de cazuri noi diagnosticate. Şi în România, peste 8.000 de bărbaţi au primit anul trecut vestea că suferă de cancer la prostată. Un tip de cancer în diagnosticarea şi tratarea căruia s-au făcut mari progrese în ultimii ani.

„Cancerul de prostată este o boală care astăzi poate fi tratată dacă nu e foarte metastazat – adică dacă nu e metastază osoasă sau a altui organ, putem vindeca pacientul. Aceşti pacienţi pot trăi peste 15 ani după operaţie”, explică Profesorul Ali Riza Kural, un nume de referinţă în urologia mondială, cotat în top 5 chirurgi din Europa, expert în chirurgie robotică în cadrul spitalului ACIBADEM Maslak.

Aşadar, cancerul de prostată este o boală vindecabilă. Aici, importanţa medicamentelor noi şi a modalităţilor de tratament care sunt dezvoltate constant nu poate fi negată. Dar ele funcţionează cu atât mai bine, cu cât cancerul este depistat într-un stadiu incipient. În caz de antecedente familiale pozitive – cazuri de cancer de prostată la rudele apropiate - examenul urologic anual şi testul PSA trebuie începute la vârste mai tinere. “Analizele nivelului de PSA şi examinările regulate sunt esenţiale după vârsta de 40 de ani pentru cei care au un istoric familial de cancer de prostată şi după 45 de ani pentru cei care nu au un istoric familial de cancer de prostată. Acest lucru asigură monitorizarea anuală a parametrilor şi determinarea oricărui risc ce poate apărea”, consideră Prof. Dr. Ali Riza Kural.

Subliniind că utilizarea testului PSA ca metodă de screening a redus rata mortalităţii cancerului de prostată în ultimele trei decenii în SUA, profesorul Kural continuă „RMN-ul de prostată (imagistica prin rezonanţă magnetică), pe care l-aş defini ca o fotografie de înaltă rezoluţie a prostatei, poate dezvălui suspiciunea de cancer de prostată la 80% dintre pacienţi. Datele RMN sunt evaluate în combinaţie cu citirea PSA pentru a lua o decizie cu privire la biopsie. Diagnosticul final al cancerului de prostată necesită biopsie”.

În privinţa biopsiei, lucrurile s-au schimbat enorm. În trecut, ţesuturile au fost biopsiate aleatoriu, iar cancerul putea fi uşor ratat. 3 din 10 pacienţi puteau păţi asta. Acum, biopsia prostatei are o varianta modernă care presupune folosirea tehnologiei RMN în timpul prelevării probei de ţesut, pentru un rezultat cât mai corect.

“Când se face biopsia unei tumori agresive, cu dimensiuni de 5 până la 6 mm, este posibil ca acul să nu fie introdus corect şi, prin urmare, este posibil să rateze cancerul. Se întâmplă asta în aproximativ 30% dintre cazuri. Tocmai de aceea, folosim acum o altă tehnică: biopsia prostatei prin fuzionarea în timp real a imaginii RMN cu imaginea ecografică (fusion biopsy). Imaginile unei scanări RMN sunt încărcate pe un dispozitiv special, iar zona suspectată este aliniată cu ultrasunetele transrectale în timp real; astfel, zonele respective pot fi biopsiate cu o abatere milimetrică. Oferind un avantaj major pentru diagnosticul precoce, această tehnică de biopsie prin fuziune cu ultrasunete RM ne ajută să evităm biopsiile convenţionale repetate care ratează cancerul, poate unul agresiv, cum au fost cazuri în trecut”, explică Prof. Dr. Ali Riza Kural.

Chirurgia asistată robotic Da Vinci a devenit standardul de aur pentru tratarea cancerului de prostată. Profesorul Ali Riza Kural a implementat această tehnică de operaţie la ACIBADEM în urmă cu 16 ani şi spune că „Fără îndoială, chirurgia asistată de robotul da Vinci a evoluat în continuare în această perioadă. Iar noi ne-am perfecţionat tehnicile corecte şi astfel complicaţiile cele mai îngrijorătoare ale intervenţiei chirurgicale pentru cancerul de prostată au fost eliminate. De exemplu, să luăm cea mai frecventă problemă postoperatorie - incontinenţa urinară. Am dezvoltat o tehnică specială de cusut a tractului urinar şi a vezicii urinare pentru a evita această complicaţie. Progrese similare se aplică şi pentru menţinerea funcţiei sexuale”.