Preferi să fii precaut în orice situaţie şi încerci să fii pregătit pentru a înfrunta toate scenariile negative care pot apărea? Rişti să fii perceput ca o persoană nemulţumită, dificilă, de evitat.

Adesea, oamenii se simt neputincioşi în faţa unui nemulţumit, pentru că nu ştiu cum să îi facă pe plac şi pentru că le este greu să treacă peste reproşurile acestuia. Citeşte acest articol şi vei afla de la psihologul-psihoterapeut Keren Rosner de unde porneşte această abordare a vieţii şi de ce este important să schimbi atitudinea faţă de semeni.

 

Cum sunt afectate relaţiile cu cei din jur

 

Părinţii veşnic nemulţumiţi de copiii lor, partenerul de cuplu care reproşează celuilalt că nu este suficient de bun, prietenii care se plâng frecvent de orice li se întâmplă în viaţă, şefii care judecă subalternii ca fiind incapabili să ajungă vreodată angajaţi buni, destoinici, eficienţi – toţi aceştia te pot face să te simţi nefericit, lipsit de calităţi, nepregătit, nedemn de atenţia pe care ţi-o acordă. Din păcate, astfel de reacţii erodează încrederea în sine şi, încet-încet, preiei din nemulţumirea celuilalt, transformându-te într-o persoană cârcotaşă la rândul tău. Nemulţumitul dezaprobă des sau, în cel mai bun caz, îţi va da răspunsuri de genul: „da, dar…“; „da, dar puteai să... “, oricât te-ai strădui să faci lucrurile bine. La început, protestezi, te superi, eşti furios, lupţi să demonstrezi contrariul, te străduieşti, depui efort până când oboseşti să tot demonstrezi, şi înţelegi că străduinţa ta nu-ţi foloseşte şi nici nu schimbă modul de abordare a nemulţumitului.

 

Problema poate apărea în copilărie

 

De multe ori, cei care au astfel de reacţii sunt oamenii care, analizaţi obiectiv, ar avea multe motive de satisfacţie, de entuziasm şi, totuşi, nu se bucură de ele. Dimpotrivă, parcă mai adânc se afundă în stări de pesimism, furie, deprimare. Posibil ceva mai profund şi mai puternic determină scepticismul lor. Pentru unii, sursa acestei atitudini izvorăşte din copilărie. Crescuţi de părinţi permisivi, care nu au ştiut să pună limite sau le-au pus defectuos, viitorii adulţi ajung să creadă că totul li se cuvine, totul trebuie să fie după bunul lor plac.

 

Cele mai întânite tipologii

 

1.     Persoanele perfecţioniste sunt cele care caută ca totul să fie ideal. În orice context, acestea privesc acel aspect minor care nu corespunde anticipării lor impecabile. Sunt „cusurgii de seviciu“, care găsesc imperfecţiuni imaginare peste tot. Mai mult, ei transformă un lucru mărunt în ceva important, care acaparează atenţia şi schimbă dispoziţia interioară în supărare, regret, dezamăgire. Oricât de mult încerci să îl mulţumeşti, acest gen de persoană îţi va tot aminti ce nu ai făcut bine. În general, perfecţioniştii se bucură în mică măsură de darurile vieţii.

 

2.     Persoanele complexate nu sunt mulţumite de sine şi ajung, uneori, să-şi generalizeze nemulţumirea în pretenţii nerealiste sau capricii care sfârşesc prin a-i aduce nemulţumiri suplimentare. Este vorba despre cei care cred că dacă s-ar întâmpla lucrurile diferit, viaţa lor se va schimba.

 

3.     Persoanele anxioase sunt cele care cunosc bine sentimentul nemulţumirii. Acestea sunt continuu preocupate să-şi analizeze starea interioară şi fac anticipări negative care nu le dau răgazul să se simtă bine, să observe partea bună dintr-o situaţie. Sunt aşa de centraţi pe posibilele lucruri negative, că toate imaginile vieţii sunt umbrite.

 

4.     Persoanele depresive trăiesc cu greu sentimentele nemulţumirii. Acest neajuns vine din adâncul lumii interioare copleşite de durere, de deznădejde, de suferinţă. Depresivii nu se pot simţi mulţumiţi pentru că paleta emoţională este redusă. Gândurile lor sunt tot din spectrul descurajării şi devalorizării, aşa că pentru ei nu contează nimic bun, pentru că oricum nu există.

 

5.      Falşii nemulţumiţi. În acest caz vorbim despre cei care se plâng neîncetat şi par nefericiţi. Ei nu sunt aşa cum par a fi, ci este forma lor de a reacţiona. De fapt, aceştia nu sunt în interior aşa de nemulţumiţi. Mai mult, uneori, chiar se amuză de efectul remarcilor acide sau necenzurate. Falşii nemulţumiţi reuşesc să-i încarce pe ceilalţi suficient cât să le strice starea emoţională, fără ca ei să fie afectaţi cât dau de înţeles.

 

INFO

Indiferent de categorie, nemulţumiţii ar trebui să înţeleagă cât de rapid se pot îndepărta ceilalţi de ei, pentru că-i consideră nocivi pentru ceea ce emit.

 

Sfatul specialistului

Keren Rosner

psiholog-psihoterapeut,

Cabinet Individual de Psihologie „Rosner Keren“, 0723.495.380

În general, nemulţumiţii nu sunt agreaţi din cauza stării emanate, a emoţiilor împărtăşite şi a gândurilor îndreptate numai către rău. Emoţia de insatisfacţie şi nemulţumire se asociază cu comportamentul de respingere şi de dezgust, susţinute de gânduri negative – toate sunt distructive.