Cum se manifestă cele mai frecvente infecţii ginecologice

Scurgerile vaginale anormale şi senzaţia de arsură sau de disconfort local sunt câteva dintre manifestările infecţiilor ginecologice. Pentru un tratament corect, este nevoie de consultul ginecologic.

Flora vaginală este formată, în mod normal, din bacterii protectoare. O dereglare a pH-ului vaginal normal duce la alterarea echilibrului microbian la acest nivel. Printre factorii care pot modifica flora vaginală, se numără produsele nepotrivite de igienă intimă, anticoncepţionalele, antibioticele, infecţia cu HIV şi dezechilibrele hormonale. Un astfel de dezechilibru duce la apriţia infecţiilor tractului genital.

Există mai multe clasificări ale infecţiilor tractului genital. Astfel, în funcţie de regiunea anatomică, infecţiile pot fi: joase (vaginită, cervicită, vulvită) sau înalte (boala inflamatoare pelviană, endometrită, salpingită). În funcţie de microbii implicaţi, există infecţii bacteriene (cum sunt cea cu gonococ şi cea cu Chlamydia trachomatis, transmise pe cale sexuală), parazitare (Trichomonal vaginalis, Toxoplasma gondii), fungice (Candida albicans) şi virale (papilomavirus, virusul herpetic).

Candidoza, cea mai întâlnită micoză vaginală

Printre cele mai frecvente infecţii ginecologice sunt micozele vaginale. Sunt cauzate de ciuperci (fungi), cum sunt cele din familia Candida, cea mai frecventă fiind Candida albicans. Infecţia provocată de această ciupercă poartă numele candidoză şi este prezentă la aproximativ 75% din femei, cel puţin o dată în viaţă. Principalele simptome ale candidozei sunt mâncărimile şi arsurile locale şi apariţia unui lichid alb, brânzos.

Tratamentul indicat în micozele vaginale este cel pe bază de antifungice locale sub formă de gel, ovule sau creme. Se poate recomanda şi tratament oral cu antifungice.

Cum recunoşti vaginozele bacteriene

Produse de proliferarea anormală a bacteriilor existente în vagin în condiţiile scăderii numărului de lactobacili protectori, infecţiile bacteriene se manifestă prin secreţie galbenă abundentă, cu miros neplăcut (de peşte stricat), mâncărime şi usturime. Vaginozele bacteriene sunt favorizate de administrarea de antibiotice, de purtarea unui sterilet, de scăderea nivelului de estogen, de duşurile intravaginale şi de folosirea produselor nepotrivite de igienă intimă. Tratamentul constă în antibiotice administrate oral.

Atenţie la bolile cu transmitere sexuală!

• Gonoreea. Produsă de microbul Neisseria gonorrheae, gonoreea se manifestă, la femei, prin durere la urinare, leucoree şi dureri pelviene sau în timpul contactului sexual.
• Clamidioza este produsă de bacteria Chlamydia Trachomatis transmisă prin contacte sexuale neprotejate. Se manifestă prin  dureri abdominale, secreţii vaginale anormale şi poate duce la cervicită (inflamaţie a colului uterin), infecţii urinare şi boală inflamatoare pelviană (infecţie a uterului, ovarelor sau trompelor uterine), care poate avea complicaţii precum infertilitatea.
• Infecţiile cu papilomavirusuri (HPV). Există peste 100 de virusuri papiloma umane, ele putând afecta fie pielea, fie mucoasele. Unele virusuri dau leziuni benigne (precum verucile), altele evoluează spre cancer. 
• Herpesul genital. Infecţia cu virusul Herpes simplex 2 se transmite prin contact sexual sau în timpul naşterii, de la mamă la făt. Se manifestă prin apariţia de vezicule cu lichid limpede, uneori şi prin scurgeri vaginale şi usturime la urinare, febră, dureri musculare. Virusul herpetic rămâne în corp, având episoade de recurenţă. Se tratează cu medicamente antivirale antiherpetice.
• Infecţia cu Mycoplasma duce la apariţia unor boli ale tractului urogenital, putând cauza infertilitate.
• Tricomonaza este provocată de parazitul Trichomonas vaginalis şi are ca principale simptome mâncărimile în zona vaginală, iritaţii şi secreţii. Se tratează cu medicamente antiprotozoare.
• Sifilisul este produs de o bacterie, iar simptomele se manifestă în etape. Treptat, duce la apariţia unor complicaţii grave la nivelul creierului, nervilor, ochilor sau al oaselor.