Cele mai frecvente afecţiuni ginecologice

Pentru fiecare pacientă, orice consult ginecologic se finalizează cu aflarea unui diagnostic. Câteodată, acesta pune în dificultate pacienta care, din diferite motive (teamă sau graba de a pleca din cabinetul doctorului ginecolog), nu pune întrebările ce ar ajuta-o să înţeleagă afecţiunea de care tocmai a aflat că suferă. Pentru a înlătura aceste nelămuriri, am stat de vorbă cu dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, pentru a afla ce înseamnă unele dintre cel mai des întâlnite afecţiuni ginecologice de tip feminin.

Avortul spontan

Pierderea spontană a sarcinii sau avortul spontan reprezintă eliminarea embrionului fără viaţă, cu precădere în primul trimestru de sarcină şi, în cazuri mai rare, la începutul celui de-al doilea trimestru.

Printre cele mai întâlnite cauze ale avortului spontan se numără anomaliile cromozomiale (ovocitele unei femei trecute de 35 de ani nu mai au aceeaşi calitate cu cele ale unei femei cu vârsta de 25, iar peste 40 de ani, 80% dintre ovocitele produse au mutaţii genetice) şi problemele hemolitice (multe dintre femeile însărcinate nu ştiu că sunt predispuse la trombofilie şi fără un tratament corespunzător, evoluţia sarcinii este în real pericol).

Principalele simptome ale avortului spontan sunt crampele abdominale însoţite de sângerări, stare de rău general.

Bolile cu transmitere sexuală (BTS)

Cunoscute şi sub numele de boli venerice, acestea sunt infecţii transmise prin contact sexual, ce poate fi normal, oral sau anal, dar şi prin contact cu zona infectată, cu obiecte infectate (acele seringilor) ori în momentul naşterii vaginale, de la mamă la făt. Acestea se împart în BTS majore şi minore. Din prima categorie, cele mai întâlnite sunt SIDA (infecţie cu virusul HIV), sifilisul, gonoreea (sau blenoragia), sancrul moale (mai frecvent diagnosticată la bărbaţi).

Din a doua categorie, cele mai întâlnite sunt bolile provocate de chlamydii, mycoplasme, candida albicans, tricomonas vaginalis reunite sub numele de uretrite negonococice. Tot din categoria bolilor cu transmitere sexuală minore fac parte infecţiile cu tricomonas, candidozele urogenitale, herpesul vaginal (afectează femeile şi bărbaţii deopotrivă), scabia, pediculoza etc. Simptomele cele mai uşor de recunoscut sunt durerile în zona pelviană, senzaţii de arsură şi iritaţii, dureri la contactul sexual sau la urinare.

Riscul cel mai mare de infectare creşte odată cu numărul partenerilor sexuali şi atunci când nu este folosit prezervativul ca mijloc de protecţie.

Află cum se face corect albirea dentară AICI

Cancere genitale

În ţara noastră, incidenţa cancerelor ovariene, de col uterin şi endometru este mai ridicată decât media altor ţări, ocupând din păcate printre primele locuri din Europa. Cancerul ovarian afectează şi femeile tinere, dar mai ales pe cele trecute de 50 de ani. Asimptomatic în primele faze de evoluţie ale bolii, acest tip de cancer poate fi depistat însă în urma unui control ginecolog de rutină. Principalele simptome, ce ar trebui să dea de gândit femeilor, sunt durerile lombare joase, abdominale sau pelvine, hemoragii vaginale mai ales după menopauză, scurgeri şi sângerări vaginale inexplicabile.

Cu cât este depistat şi tratat la timp, rata de supravieţuire este de 90% după 5 ani. Cea mai frecventă cauză a cancerului de col uterin este infecţia cu HPV - Human Papillomavirus, dar este important şi istoricul în familie al acestei boli ale cărui simptome pot fi sângerarile abundente în timpul menstruaţiei, scurgeri vaginale abundente cu urme de sânge, sângerări după actul sexual, durere şi disconfort în zona lombară, scădere rapidă în greutate, anemie.

Depistat într-o fază timpurie, cancerul de endometru este curabil. Sângerările anormale între menstruaţii sau la menopauză, urinarea dificilă şi dureroasa, durerea în timpul actului sexual şi pelvină sau pierderile neaşteptate în greutate se numără printre principalele simptome. Îngroşarea anormală a mucoase uterului este unul dintre principalii factori de risc ai acestei afecţiuni.

Candidoza vaginală

Este o infecţie des întâlnit în rândul femeilor şi este provocată de ciuperca Candida albicans. Apare cu precădere la femeile aflate la vârsta fertilă şi mai puţin la cele aflate la menopauză. Cele mai cunoscute simptome sunt senzaţia de prurit (sau mâncărime) în zona genitală, iritaţii la nivelul organelor genitale externe, usturimi sau durere la urinat şi în timpul actului sexual.

Tratamentul constă în administrarea unor pastile sau ovule intravaginale, doar după efectuarea unui consult şi prelevarea unei probe de secreţie vaginală pentru a fi trimisă la laborator.

Cervicita

Cervicita reprezintă o inflamaţie a cervixului – partea inferioară a uterului-colului uterin. Este o afecţiune ce poate fi asimptomatică şi de mică importanţă, dar poate să apară şi ca urmare a unei infecţii cu BTS, ca gonoreea şi chlamydia, herpesul genital, dar şi HPV. În lipsa simptomelor, afecţiunea poate fi depistată în urma unui simplu test Papanicolau.

Dacă semnele bolii există, acestea pot fi recunoscute după apariţia secreţiilor abundente de culoare galbenă sau gri ce pot avea miros, urinări dese şi dureroase, dureri în timpul contactul sexual, sângerări după contactul sexual. Dacă boala este cauzată de BTS, cei doi parteneri vor urma tratament şi vor evita contactul sexual.

Chisturile ovariene

Sunt foarte des întâlnite la femeile de toate vârstele. Acestea reprezintă o colecţie de lichid la nivelul ovarului, variind ca dimensiune. Se pot depista cu ajutorule ecografiei şi pot avea ca simptome urinările frecvente, durerile abdminale, modificări ale ciclului, greaţă şi vărsături, sângerări vaginale etc. În mod normal, acestea se elimină în cursul ciclului menstrual normal, dar orice chist mai mare de 3 cm trebuie să fie investigat amănunţit.

Dismenoreea

Este definită ca prezenţa crampelor dureroase, intense, în timpul menstruaţiei. Acestea pot să difere de la o femeia la alta, dar şi de la un ciclul menstrual la altul. Poate fi primară, atunci când este asociată cu tulburările de ciclu ovulator, şi secundară, atunci când este cauzată de endometrioză, fibrom uterin. Ameliorarea simptomelor, în cele mai multe dintre cazuri, se face cu ajutorul analgezicelor. Pentru scăderea intensităţii durerilor menstruale se recomandă aplicarea de căldură pe abdomen, reducerea activităţii sexuale, folosirea absorbantelor externe, practicarea exerciţiilor fizice uşoare.

Endometrioza

Endometrul este mucoasa ce înveleşte uterul. Afecţiunea constă în dezvoltarea celulelor endometriale în afara cavităţii uterine, astfel că acestea se pot regăsi pe ovare, trompe uterine, intestine, pe suprafaţa mucoasei din cavitatea pelvină şi, în cazuri mult mai rare, chiar pe creier şi la plămâni. Aceste celule nu sunt canceroase. Intensitatea durerilor variază de la o lună la alta şi se resimte mai acut în locul în care celulele endometriale s-au înmulţit. Durerile foarte mari în primele zile de menstruaţie, balonarea permanentă, crampele abdominale, menstruaţia prelungită, infertilitatea sunt doar câteva dintre principalele simptome ale afecţiunii. Se depistează şi tratează laparoscopic. Endometrioza prezintă, însă, un risc de recidivă atât după un tratament medicamentos, cât şi după cel chirurgical.