Ce legătură este între carii şi bolile cardiovasculare?
Au, măseaua...vai, inima! Nu ţi-e clar ce te supără? Sunt implicate amândouă! Poate că ştii deja că sănătatea dentară afectează sănătatea generală. În special, există o legătură puternică între sănătatea dentară şi bolile de inimă.
O persoană care suferă de probleme dentare, de gingie şi parodontale are, de fapt, o probabilitate de două ori mai mare să dezvolte o boală cardiacă decât o persoană cu gingii sănătoase.
De unde până unde există această legătură dinte - inimă?
Sursa problemelor sunt bacteriile prezente în cavitatea noastră orală. Puţine persoane ştiu că unii dintre microbii care trăiesc în mod normal în gură, şi în stare de sănătate sunt echilibraţi de alţi microbi, enzimele din salivă şi alţi factori, ajung repede la inimă atunci când acest echilibru e stricat. Cu alte cuvinte, endocardul (învelişul inimii) are o capacitate de a atrage microbii care se află în pungile parodontale. Atunci când igiena orală corectă nu este efectuată acasă şi nu se efectuează controale periodice la dentist şi nici şedinţe de igienă profesională, gura noastră este supusă acumulării de plăci şi tartru, cu creşterea florei bacteriene, precum şi a cariilor dentare şi a problemelor gingivale.
Bacteriile din gură au potenţialul de a se răspândi prin sânge, din gură către alte părţi ale corpului. Şi, când ajung la inimă, pot provoca inflamaţii şi probleme precum endocardita (o infecţie care pune viaţa în pericol în partea internă a muşchiului cardiac), ateroscleroza şi infarctul.
„Dacă o persoană are carii, este bine să meargă la medic imediat ce apar simptome ca: febră, frisoane, dureri articulare şi musculare, oboseală extremă, transpiraţii nocturne, respiraţie scurtă, durere continuă la respiraţie, umflarea picioarelor, a mâinilor şi a abdomenului, pierderea în greutate, sânge în urină, pete roşii sau violete pe piele.”, sfătuieşte dr. Lorelei Nassar, medic specialist în implantologie.
Cine este cel mai expus riscului de a dezvolta o boală cardiacă?
Pacienţii cu cel mai mare risc de a dezvolta probleme similare sunt cei cu gingivită cronică şi parodontoză, dar şi, pur şi simplu, cei care nu respectă igiena orală atentă zilnică.
Studii specifice relevă posibilitatea unei asocieri între parodontită şi boli cardiovasculare. Potrivit unei teorii, proteinele şi bacteriile inflamatorii găsite pe ţesutul parodontal trec în sistemul cardiovascular şi declanşează diverse efecte în sistemul cardiovascular. Un studiu realizat în urmă cu câţiva ani a analizat prezenţa bacteriilor care cauzează parodontită şi îngroşarea pereţilor vaselor de sânge tipice bolilor de inimă. După examinarea probelor prelevate de la peste 650 de subiecţi, cercetătorii au identificat o corelaţie între îngroşarea crescută a pereţilor vaselor de sânge şi prezenţa bacteriei plăcii dentare responsabile de parodontită.
Aşadar, trebuie acordată o atenţie sporită curăţării dinţilor şi verificată starea de sănătate a gingiilor. „Dacă acestea sunt adesea umflate sau dureroase, dacă sângerează chiar ocazional, în timpul meselor sau când îţi speli dinţii, dacă ai respiraţie urât mirositoare sau un gust ciudat în gură, dacă ai dureri de dinţi sau dacă observi simptome mai tulburătoare, cum ar fi puroi sau dinţi care se mişcă, nu ezita să te prezinţi la un control stomatologic.”, recomandă dr. Nassar.
Parodontoza şi pericolul ascuns care pândeşte inima
Parodontoza este una dintre bolile cele mai răspândite şi despre care puţini pacienţi ştiu că o au, pentru simplul motiv că e o boală fără durere, şi deseori şi fără niciun alt simptom. Practic, este o boală „absentă” de multe ori. Prin urmare, poate fi neglijată cu uşurinţă, pentru că nu băgăm de seamă că ceva patologic se întâmplă şi, astfel, boala progresează nestingherită.
„De altfel, durerea e semnul corpului către creier, către noi, că ceva e în neregulă. Astfel încât, dacă nu <ne căutăm> în mod regulat, dacă nu apelăm la consultaţii periodice şi detartraj regulat, nu ştim că avem această boală. Se poate întâmpla să constatăm brusc că se mişcă un dinte, iar atunci e prea târziu.”, adaugă dr. Nassar.
Semne ale parodontozei. Cum o recunoşti?
Manifestările parodontozei sunt multiple, de la cele mai simple (sângerarea gingivală), până la cele mai grave (mobilitatea dentară ce impune deseori extracţii multiple şi lasă în urmă distrugeri mari ale osului maxilar). „Uneori poate fi identificată printr-un miros neplăcut în gură (halitoza). Alteori prin roşeaţa gingivală şi sângerare la periaj, sau tumefierea gingivală pe alocuri sau generalizat. În alte cazuri, putem observa pur şi simplu că dinţii şi-au modificat poziţia, şi mergem intrigaţi la dentist, care constată că boala parodontală de care suferim e deja avansată şi a produs retragerea osului şi migrarea dinţilor.”, punctează specialistul.
Ce e de făcut? Cum combaţi parodontoza şi o eventuală boală de inimă?
Toate acestea pot fi împiedicate prin control periodic, deoarece noi singuri nu ne verificăm zilnic gura în faţa oglinzii, să aflăm ce se mai întâmplă cu dinţii noştri, chiar dacă ne facem ritualul igienic cu foarte multă conştiinciozitate.
Deci prima recomandare: consultaţia la fiecare 6 luni sau un an, cu o radiografie panoramică. De ce este nevoie de radiografie? Medicul ne lămureşte: „Pentru că doar cu ajutorul acesteia se poate observa nivelul osului maxilar şi eventualele pungi parodontale (acele şănţuleţe adâncite dintre dinte şi gingie, în care se acumulează microbi şi toxine de microbi, care distrug ligamentele de susţinere ale dintelui şi osului dimprejur.”, ne lămureşte specialistul clinicii de implantologie Lorelei Nassar.
Dar prima, cea mai importantă şi cea mai eficientă măsură, este prevenţia. Aceasta se realizează de către noi în mod conştient, prin măsuri de igienă corecte: periaj corect de 2-3 ori pe zi, folosirea unei ape de gură antimicrobiană, control la medicul stomatolog cu radiografie de 2 ori pe an, detartraj de 2 ori pe an şi, în cazul unei uşoare afectări parodontale, de 4 ori pe an, folosirea duşului bucal şi/sau a aţei dentare. Toate acestea sunt măsuri simple, necostisitoare, care ne salvează sănătatea la timp.
A doua măsură: igienizare periodică. Oricât am fi de ocupaţi, şi orice fel de igienă am avea, absolut perfect menţinută, cu tehnologie de ultimă oră/periuţe electrice şi altele, detartrajul şi periajul profesional în mod periodic sunt absolut obligatorii. Pentru că sunt foarte multe nişe de retenţie, în care periuţa nu e suficient de eficientă, şi se acumulează tartru şi placă bacteriană chiar şi sub gingie.