Realitatea zilelor noastre este că trăim într-o viteză care ne „împrieteneşte” prea uşor cu stresul şi am observat că asta ne face, tot mai des, să ne considerăm „anxioşi”. Cu toate acestea, mulţi oameni confundă anxietatea cu alte emoţii pe care le experimentează.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), cei mai mulţi îşi imaginează, atunci când se gândesc la anxietate, o persoană extrem de retrasă, care evită contactul cu ceilalţi şi căreia îi poţi citi frica în privire. “Unele persoane pun eticheta de „anxietate” pe orice comportament care arată cea mai mică nesiguranţă, pe când alţii consideră că anxietatea este însoţită de o purtare extrem de evidentă de evitare. În realitate, anxietatea este o stare emoţională caracterizată de o senzaţie neplăcută de tulburare interioară, care, de cele mai multe ori, vine la pachet cu indecizie, reacţii nervoase, manifestări somatice, tulburări de somn şi / sau ruminaţie. Din acest motiv, mulţi dintre noi am învăţat cum să disimulăm ceea ce simţim şi să facem oamenii să creadă că noi nu trăim stări de anxietate”, afirmă psihologul Andra Tănăsescu.

 

Ce este anxietatea?

Conform scrierilor de specialitate, anxietatea reprezintă o stare de nelinişte psihopatologică care poate fi definită în trei feluri:

  • un sentiment al unui pericol iminent, însoţit de crearea unor scenarii mentale ipotetice care au ca efect amplicarea stării generale de teamă.
  • un sentiment general de nelinişte, ca o stare constantă de alertă în faţa unui pericol invizibil care este perceput ca fiind iminent.
  • sentimentul de neputinţă de a se proteja în faţa unei posibile situaţii neprevăzute.

 

Semnele anxietăţii

Din păcate, însă, anxietatea poate lua foarte multe forme şi putem rata semnele acesteia la ceilalţi.

 

Verificarea (prea des) a telefonului poate fi un semnal al anxietăţii

“Da, poate fi o formă de adicţie, un obicei format de viteza cu care spuneam că trăim – acel FOMO (Fear Of Missing Out). Ajungem, aşadar, să verificăm în mod repetat telefonul chiar şi în lipsa notificărilor, iar ăsta poate fi semn de anxietate. Tendinţa să întindem mâna des către telefon, deşi acesta nu sună, ne poate arăta un disconfort interior pe care îl experimentăm. Poate fi vorba despre teama care se naşte pe baza unor scenarii mintale, legate de un răspuns pe care îl aşteptăm de la cineva. Sau poate este teama că i s-a întâmplat ceva rău cuiva drag, pentru că pare că a trecut prea mult timp de când a scris sau pentru că este plecat la drum. Poate fi o modalitate de a evita o situaţie exterioară în care ne aflăm în disconfort. În acest caz, telefonul ne permite să părem distraşi, neimplicaţi şi să avem motiv să evităm un răspuns sau contactul vizual. Oricare dintre motive ar fi, adevărul e că reprezintă unealta care ne stă cel mai aproape atunci când apar gândurile anxioase. Este o modalitate absolut uşoară de a evita să fim atenţi la ceea ce gândim şi simţim, pentru că este extrem de uşor să ne distragă cu orice altceva. Din acest motiv, tot mai mulţi oameni stau cu telefonul în mână atunci când se află într-un grup. Le permite să evite un contact direct şi profund cu alte persoane din acel grup. Asta le oferă un sentiment fals de siguranţă şi de protecţie în faţa unei posibile remarci dureroase, jigniri sau respingeri. Ba chiar, le dă scuza perfectă să nu spună nimic, să nu iasă în evidenţă şi să plece oricând simt că le este necesar, fără a fi nevoiţi să ofere multe explicaţii”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

 

Agitaţia

“Neliniştea, senzaţia de „nu pot sta într-un loc”, freamătul interior resimţit de cineva, poate fi un alt semn al unui nivel peste medie de anxietate. Cu cât suntem mai agitaţi, cu atât ne mişcăm mai mult, ne ţinem mâinile ocupate la birou cu diferite obiecte de pe acesta, cu atât ne creştem nivelul cortizolului şi practic, în loc să liniştim cauza anxietăţii, o ignorăm şi o lăsăm să se dezvolte”, explică specialistul.

 

Ruminaţia

“Tendinţa de a ne gândi constant şi obsesiv la unele scenarii negative fie prin care am trecut deja, fie prin care ne imaginăm că am putea trece. Când ne lăsăm duşi de astfel de gânduri dificultăţile din prezent pot părea mai grave, iar gândirea obiectivă, raţională este afectată, alimentând anxietatea”, este de părere specialistul.

 

Teama de a spune ce simţim

“Sentimentul de nelinişte este cu atât mai puternic cu cât ne temem de judecata celorlalţi. Iar de aici până la a se naşte o stare de anxietate este un pas mic şi ne putem transforma în proprii noştri sabotori, preferând să nu facem nimic, decât să fim criticaţi”, declară psihologul.

 

Mici ticuri sau gesturi

“Acestea sunt menite să ţină sub control anxietatea şi să aducă un soi de confort fals celui care se confruntă cu aceasta. Astfel, deşi anxietatea se poate manifesta într-o gamă largă de comportamente extrem de vizibile, puţini chiar văd semnele ei subtile”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).