Povestea unei foste dependente de alcool

Iulia (47 de ani) a început să consume alcool pentru că o făcea să se simtă mai curajoasă și o ajuta să mai uite de problemele cotidiene. Însă, ușor, ușor, numărul paharelor a crescut și de-abia aștepta să se termine programul la serviciu pentru a ajunge acasă și să bea alcool.

Dependenţa de alcool, o problemă cu care şi femeile se confruntă. Foto-simbol: Shutterstock

Iulia nici nu și-a dat seama când situația a scăpat de sub control. „Eu mereu am crezut că am controlul, că eu decid singură când și cum beau, că beau pentru că vreau eu și că mă pot opri oricând vreau eu. Îmi propuneam să mă opresc din consum, dar apoi tot eu găseam singură motive să nu o fac. Era mereu «de mâine»“, povestește Iulia. A realizat că ceva este în neregulă când a ajuns la spital după ce a pierdut numărul paharelor și a fost trimisă la secția de Psihiatrie, cu diagnosticul de etilism cronic. Puțini erau cei care știau prin ce dramă trece. Se ferea să se îmbete în public și i se părea că este o rușine mult prea mare pentru o femeie să facă asta. Însă obișnuia să-și toarne alcool în cafea sau în ceai.

Toți s-au îndepărtat de ea

Familia a încercat să-i fie aproape și să o determine să renunțe la alcool. La început au fost rugămințile, după care s-a ajuns la ordine și la sentimente de furie și tristețe, însă chiar și așa nevoia de alcool era prea mare. Într-un final, soțul a divorțat de ea, iar părinții au încetat să o mai ajute. „Au început să nu îmi mai răspundă nici la telefoane. Apoi, când îmi răspundeau în cele din urmă, îmi spuneau că mă iubesc, dar până nu fac ceva în privința consumului excesiv de alcool, ei nu mă mai pot ajuta. Să nu îți răspundă propriii părinți la telefon?! I-am urât pentru asta. Acum știu că, de fapt, comportamentul lor m-a ajutat “, spune Iulia.

Sevrajul, cea mai mare temere

Această îndepărtare de cei dragi a fost lucrul de care avea nevoie pentru a conștientiza că avea o problemă. Rămăsese fără familie, fără dragoste, fără bani și fără loc de muncă. A trecut singură prin perioada de sevraj asistat și a intrat în faza de recuperare. Cel mai greu a fost sevrajul la alcool, cu toate simptomele lui (dureri, frisoane, amețeli, greață, vomă, palpitații). A început să citească să se informeze și a descoperit un forum în care alte dependente de alcool își spuneau povestea. Astfel a reușit să reziste nevoii de a bea și acum este abstinentă. „Dependența de alcool este o boală de care nu te vindeci niciodată. Trebuie să fiu mereu atentă la mine, dar măcar viața mea acum este una normală și sănătoasă. Este o luptă permanentă cu sinele. Ieșirea din dependență este ca o a doua șansă la viață, la o viață mai bună de fapt“ mărturișește Iulia.