Jurnalista Iulia Marin suferea de depresie clinică. Iată ce spunea despre stările sale!
În urmă cu patru ani, jurnalista Iulia Marin a fost diagnosticată cu depresie clinică, iar de atunci ţinea un fel de jurnal public, în care vorbea despre stările sale.
Jurnalista Iulia Marin, care a fost găsită fără suflare, ar fi împlinit 33 de ani pe 30 aprilie. În încercarea de a trăi funcţional, tânăra jurnalistă a făcut destăinuiri despre starea sa mentală.
De asemenea, Iulia Marin ar fi suferit şi de tulburare schizo-afectivă.
În ultima sa postare de pa Facebook, Iulia Marin scria următoarele:
Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veți găsi antidepresivul potrivit”.
E greu și sa nu renunți. Al cincilea - sau al șaselea? - antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse.
Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe?
Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare.
Am ajuns in punctul in care îmi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai înțeleg ce e in neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează.
Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar.
“Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de cateva zile.
Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte.
“Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.
Îmi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “înainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, măcar putina. Măcar din când in când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece.
Nu vrea, și pace.
“Nu renuntati, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai”.
Vezi şi: Iată cum poți deosebi depresia de o simplă tristețe!
Depresia, mai mult decât o simplă tristeţe
Depresia clinică afectează modul în care o persoană simte și se comportă şi determină apariţia unor simptome variate. Cel afectat poate avea un episod depresiv la un moment dat în viaţă sau mai multe. Printre semele care însoţesc depresia, se numără:
* Sentimentul de tristeţe profundă, episoade de plâns, senzaţia de goliciune, de deznădejde
* Izbucniri de furie, iritabilitate sau frustrare, chiar și pentru chestiuni mărunte.
* Pierderea interesului sau a plăcerii pentru majoritatea activităţilor normale, inclusiv pentru viaţa sexuală, pentru hobby-uri sau sport.
* Tulburări de somn precum insomnia. Şi somnul prea mult poate ridica suspiciuni.
* Oboseală, lipsă de energie şi chiar lucrurile minore cer un efort suplimentar.
* Pofta de mâncare redusă sau, dimpotrivă, apetitul crescut şi luarea în greutate
* Anxietate, agitaţie sau nelinişte frecvente
* Gândire, vorbire sau mişcări ale corpului încetinite
* Sentimentul de devalorizare, autoînvinovăţirea şi atenţia faţă de eşecurile din trecut
* Probleme de gândire, de concentrare, de luare a deciziilor şi de memorare
* Gânduri frecvente despre moarte sau sinucidere
* Probleme fizice inexplicabile precum durerile de spate sau de cap.
* La COPII sau ADOLESCENŢI: multe dintre simptomele depresiei sunt asemănătoare cu cele care apar la adulţi, dar pot exista şi manifestări specifice. La copiii mici, semnele pot include iritabilitate, tristeţe, îngrijorare, dureri, refuzul de a merge la şcoală şi greutatea mică. La adolescenţi, pot să apară tristeţea pronunţată, nervozitatea, sentimentele negative, devaloarizea propriei persoane, furia, rezultatele slabe la şcoală, sentimentul că sunt neînţeleşi, sensibilitatea extremă, consumul de substanţe nocive (alcool, droguri), autovătomarea, pierderea interesului faţă de activităţile normale şi evitarea interacţiunilor sociale.
* În cazul VÂRSTNICILOR, depresia nu trebuie considerată parte firească a procesului de îmbătrânire şi nu trebuie subestimată. Din păcate, la vârsta a treia, depresia rămâne adesea nediagnosticată, pentru că vârstnicii adesea nu cer ajutor de specialitate. Simptomele în cazul lor pot să se manifeste ca dificultăţi de personalitate sau modificări de memorie, dureri, oboseală, pierderea poftei de mâncare, probleme de somn, evitarea interacţiunilor sociale şi gândurile de sinucidere, mai ales la bărbaţii în vârstă.
Pentru multe persoane cu depresie, indiferent de vârstă, simptomele sunt de obicei suficient de serioase pentru a provoca probleme vizibile în activitățile de zi cu zi, cum ar fi serviciul, școala, activitățile sociale sau relațiile cu ceilalți.
