Ce tip de cancer are Jane Fonda. Ce simptome are boala
Jane Fonda a anunţat pe Instagram că a fost diagnosticată cu limfom non-Hodgkin, un cancer al sistemului limfatic, și că a început tratamentele de chimioterapie.
Jane Fonda are limfom non-Hodgkin. Foto: Shutterstock
Limfoamele se împart în două categorii majore, limfom Hodgkin şi limfom non-Hodgkin sau LNH, acesta din urmă fiind cel mai des întâlnit, reprezentând circa 80% din totalul cazurilor de limfom. În România, în fiecare an se diagnostichează circa 1.400 de cazuri de LNH, dintre care jumătate pierd lupta cu boala.
Vezi şi: Ce tipuri de cancer recidivează cel mai des
Limfomul non-Hodgkin: simptome
„Limfom non-Hodgkin este un cancer agresiv care adesea nu prezintă simptome, cel puţin nu imediat. Cele mai frecvente simptome ale limfomului non-Hodgkin (LNH) sunt umflăturile nedureroase la nivelul gâtului, axilei şi în zona inghinală. Pot să apară şi o serie de alte simptome, inclusiv stare generală de rău, însă aceste simptome ale LNH pot fi atribuite şi altor cauze. De aceea, diagnosticul este foarte important atunci când medicul va decide dacă suferiţi de LNH”, potrivit Prof. Dr. Anca Lupu, medic primar Hematologie clinică, Doctor în Științe Medicale
Limfoamele non-Hodgkin (LNH) pot apărea la orice vârstă, însă majoritatea tipurilor de LNH apar la persoane mai înaintate în vârstă. Vârsta medie la momentul diagnosticării este de 65 de ani. Boala poate apărea însă şi la adulţi mai tineri şi la copii, dar este mai frecventă la bărbaţi.
„Din nefericire, nu se cunoaşte cauza apariţiei limfomului non-Hodgkin. Nu există dovezi că LNH este ereditar, de aceea nu există riscuri mai mari ca membrii familiei unui pacient cu LNH să dezvolte această boală în comparaţie cu alte persoane. De asemenea, spre deosebire de alte tipuri de cancer, nu se corelează cu stilul de viaţă sau cu fumatul. Limfoamele non-Hodgkin sunt mai frecvente la persoanele cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi cele care primesc un transplant sau care dezvoltă o infecţie severă, cel mai adesea virală, precum infecţia cu virus HIV sau VEB sau persoanele cu un sistem imunitar scăzut, din mai multe motive medicale”, a adaugat Conf. Dr. Horia Bumbea, medic primar hematologie clinică.
În ce constă tratamentul
În funcţie de tipul de limfom non-Hodgkin, cu evoluţie agresivă sau lentă, tratamentul constă în imunoterapie şi/sau alte terapii ţintite precum anticorpi monoclonali şi chimioterapie. Alteori se foloseşte şi radioterapia în asociere cu aceste tratamente.
„Persoanele care primesc tratament pentru LNH pot avea o viaţă normală sau cât mai aproape de normal timp de mulţi ani. Cu ajutorul specialiştilor, pacientul va urma un tratament şi va beneficia de sprijin adecvat pentru a avea o viaţă relativ normală un timp îndelungat. Experienţa fiecărui pacient cu LNH este diferită şi mulţi pacienţi (dar nu toţi) răspund la tratament. Considerăm că aflând mai multe despre limfomul non-Hodgkin şi despre tratamentul acestuia, persoanele cu LNH vor putea învinge boala, deoarece vor şti la ce să se aştepte şi cum să se ajute pe ele însele”, a completat Dr. Radu Niculescu, Medic primar hematologie, Institutul Clinic Fundeni, Secretar al Societăţii Române de Hematologie şi reprezentant al Asociaţiei Bolnavilor cu Limfoame.
