Mâncatul compulsiv, un fals prieten! De ce mâncăm când nu ne este foame

Am ajuns să ne ”tratăm” problemele cu mâncare, lucru greşit. Alimentaţia ar trebui să existe doar pentru a ne hrăni, nu şi pentru a ne alina singurătatea. Medicul Cristina Fedorovici, psihoterapeut specializat în tratamentul obezităţii şi al tulburărilor de comportament, a explicat ce ne face să nu ne mai oprim din mâncat uneori.

”În momentul în care avem nişte emoţii negative puternice ne liniştim cu ceva bun de mâncare. Când vorbim despre obezitate, vorbim şi despre un mâncat compulsiv. Dacă ar fi vorba doar de sedentarism, probleme de sănătate sau mâncare procesată, ai lua în greutate câteva kilograme, dar nu ai lua 20-50 peste greutatea ta. Cea mai frecventă este nevoia de afecţiune. Adică mâncăm atunci când simţim că nu avem suficientă afecţiune din partea celor importanţi pentru noi. Dacă eşti toată viaţa obez este destul de dificil chiar şi după ce ai slăbit să te simţi bine cu tine

Alimentaţia este o automedicaţie pe care o luăm după ureche, în urma unor frustrări. Frustrările trec dincolo de capacitatea cuiva de a se controla. Deci psihologic nu mai vorbim despre o persoană care se alimentează, ci despre o persoană care îşi trăieşte frustrările cu mâncare. Dacă ne alimentăm obsesiv compulsiv putem declanşa tot felul de afecţiuni alimentare” a explicat doctorul, la Digi24.

De ce devine mâncarea aliatul nostru şi când constituie aceasta un pericol?

Mai multe cauze, o singură problemă

Nu există o singură cauză care duce la mâncatul excesiv, astfel că în majoritatea cazurilor acesta apare pe fondul mai multor factori combinaţi din următoarele categorii:

Cauze genetice: aici se încadrează anomaliile biologice precum activitatea anormală a hipotalamusului (regiunea cerebrală care controlează apetitul alimentar) care ar putea transmite în mod eronat mesaje legate de senzaţia de foame sau ale serotoninei, substanţă care are un rol important în păstrarea echilibrului emoţional din viaţa noastră.

Cauze sociale şi culturale: presiunea socială asupra oamenilor pentru o siluetă perfectă, prezenta recompensei prin mâncare sau modelul parental defectuos - prezenţa în copilărie a unui regim alimentar nesănătos sau din contră, cazurile în care părinţii impun în mod rigid un stil de viaţă sănătos, ceea ce duce la apariţia dorinţei pentru „fructul interzis”. Toate acestea constituie un prim declanşator încă din copilărie pentru mâncatul compulsiv, afecţiune cu un puternic substrat emoţional.

Cauze psihologice: în cele mai multe cazuri, predispoziţia către mâncatul compulsiv este specifică persoanelor care se confruntă cu stări de dispoziţie negativă, depresie, stres, singurătate sau anxietate. Acestea apelează la mâncare în încercarea de a-şi restabili starea de confort, însă aceasta este doar o soluţie temporară care doar camuflează o problemă fără a oferi rezolvarea.

O tulburare alimentară cu efecte fizice şi emoţionale

Dincolo de lipsurile lăsate în buget, cele mai importante urme ale mâncatului compulsiv sunt cele care apar la nivelul corpului fiecărei persoane. O astfel de tulburare nu trebuie ignorată prin justificări superficiale sau scuze, deoarece cu timpul pot conduce la alte probleme mai grave de ordin emoţional, medical şi social. Mâncatul compulsiv poate determina şi apariţia episoadelor de insomnie sau poate sta la baza dezvoltării stărilor de depresie, axietate şi apariţia gândurilor suicidale. De asemenea, odată cu trecerea timpului, această tulburare conduce la obezitate, care la rândul său poate degenera în alte probleme grave precum diabet, hipertensiune şi boli de inimă.

Deşi această tulburare alimentară este adesea confundată cu bulimia, o diferenţă majoră între cele două constă în episoadele de autocompensare ale bulimiei: vărsături, exerciţii fizice în exces sau consumul de laxative.

Manifestările care definesc mâncatul compulsiv sunt uşor de recunoscut:

- Mâncatul necontrolat într-o perioadă scurtă, urmat de sentimentul de lipsă a controlului

- Persoana mănâncă de obicei singură, fiind copleşită de ruşine sau anxietate

- Acestea episoade de mâncat compulsiv au o frecvenţă de minimum 2 zile / săptămână