Tot ce trebuie să ştiţi despre clorul din apa de la robinete. Când este periculos!

Iată tot ce trebuie să ştiţi despre clorul din apa de la robinet şi când devine acesta periculos. Medicul Tudor Ciuhodaru a explicat pe contul său de Facebook!

”Clorul din apa de la robinet-când e periculos- ce trebuie să ştiţi:

1. Clorul este folosit pe scară largă atât ca dezinfectant cât şi pentru purificarea apei. Din 1904 clorul a devenit metoda standard de dezinfecţie a apei. Procesul cunoscut sub numele de clorinare (de fapt o adăugare de clor în apă) şi este metoda cea mai utilizata în România dar şi în lume pentru dezinfectia apei (pentru distrugurea unor bacterii precum E.Coli şi a preveni transmiterea unor boli grave prin apă-dizenterie, febră tifoidă). Este folosit şi în tratarea apelor uzate (epurarea apei) dar şi ca dezinfectant în piscine.

2. Legea apei potabile 458/2002 stabileşte clar pentru clorul liber rezidual o valoare cuprinsă între ≥ 0,1 mg/l – ≤ 0,5 mg/l, cu observaţia că acest interval trebuie respectat în întregul circuit al apei potabile.

3. Mirosul de clor e dependent de temperatura apei- aşa că iarna mirosul de este mai pregnant (deoarece clorul este mai stabil în apă rece, descompunându-se mai lent).

4. Este suficient să puneţi apa rece într-un vas în cameră (unde temperatura este peste 20 de grade) iar mirosul va dispărea relativ repede.

Efecte asupra sănătăţii:

1. Clorul reacţionează cu apa din ţesuturi formând acizi oxigenaţi (acid hipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele şi mucoase.

2. În fiecare an 20.000 de copii cu vârste sub 6 ani sunt afectaţi de inhalarea vaporilor de clor şi sau sunt intoxicaţii cu această substanţă pe care o întâlnim în componenţa a tot mai multe produse pentru curăţenie. Cunoscut uzual sub numele de clor, hipocloritul de sodiu se poate confunda foarte uşor cu apa şi poate fi inghiţit accidental de către copii.

3. Gravitatea intoxicaţiei/leziunilor este proporţională cu concentraţia (doza), durata şi calea de expunere (inhalatorie/cutanată sau digestivă) dar şi de conţinutul în apă a ţesuturilor expuse.

4. Grupele de risc includ vârstele extreme (copiii!) precum şi persoanele cu afecţiuni preexistente pulmonare (astm, bronşite cronice) sau dermatologice sau alergice ce sunt mult mai sensibile la acţiunea toxicului.

5. Simptomatologia apare rapid (uneori din primele secunde după expunere) în funcţie concentraţie şi calea de pătrundere în organism:

a) Cele mai frecvente intoxicaţii sunt prin inhalare (chiar şi in timpul duşului) şi în doze mici şi produc în general efecte iritative la nivelul căilor respiratorii- tuse, strănut, senzaţie de constricţie toracică, respiraţie şuierătoare dar, mai ales la astmatic, pot declanşa sau agrava crizele severe. Nu sunt excluse fenomenele hipersecreţie bronişcă, bronşită de edem pulmonar toxic cu potenţial letal (mai ales în cazul expunerilor repetate la doze mari).

!!! Pneumonia chimică şi edemul pulmonar toxic pot apare chiar după o latenţă de 12-24 de ore.

b) Contactul cu tegumentele sau ochii duce la iritarea pielii sau ochilor manifestate prin înroşire, senzaţie de mâncărimi intense, prurit, lăcrimare şi blefarospasm, erupţii cutanate şi chiar exfolieri tegumentare. Nu sunt excluse (doze mari) arsurile chimice.

c) În cazul ingestiei pot aparea gastro-enterocolită toxică cu greţuri, vărsături, dureri epigastrice, crampe abdominale şi diaree.

Atenţie! Se poate ajunge la :

d) tulburări metabolice care pot varia de la alcaloză uşoară (datorată hiperventilaţiei) până la acidoză respiratorie cu hipoxemie profundă şi acidoză metabolică hipercloremică;

e) pneumonie chimică şi edem pulmonar (pot apare după o latenţă de 12-24 de ore);

f) chiar stop cardiorespirator se poate produce secundar hipoxiei;

Primul ajutor:

1. Decontaminarea (îndepărtarea toxicului) este eseţială.

2. Prioritară este scoaterea victimele din zona contaminată evitându-se expunerile ulterioare.

3. Se asigură menţinerea funcţiilor vitale ale victimelor (ABC-ul, suportul vital de bază trebuie predate de la şcoală la orele de prim ajutor aşa cum prevede legea Ciuhodaru).

4. Managementul intoxicaţiei inhalatorii acute de clor este simptomatic şi suportiv şi include : include repaus; oxigen şi eventual bronhodilatatoare (salbutamol).

5. Contaminarea secundară de la indivizii expuşi la clorul gazos este improbabilă deşi clorul poate condensa pe piele şi să contamineze astfel tegumentele neprotejate.

6. Leziunile oculare vor fi tratate de medicul oftalmolog după clătire abundentă cu apă. Lentilele de contact vor fi îndepărtate şi spălate cu apă caldă sau ser fiziologic.

7. Decontaminarea pielii, dacă este necesară, va fi executată folosind sistemul de spălare ştergere cu detergenţi diluaţi (10 ml lichid de spălare la 10 litri de apă). Arsurile necesită tratament de specialitate.

8. Toate hainele trebuiesc îndepărtate. Ele vor fi plasate în saci de plastic marcaţi şi sigilaţi pentru a preveni contaminarea ulterioară.

Reţineţi:

1. Cea mai ieftină şi eficientă metodă rămâne prevenţia.

2. Nu utilizaţi surse de apă ce ridică suspiciuni şi preferaţi consumul de apă verificată.

3. Clorul (mai precis hipocloritul de sodiu) trebuie depozitat în spaţii care să nu fie accesibile copiilor (se poate confunda foarte uşor cu apa şi poate fi inghiţit accidental de către copii).

4. Noţiunile de prim-ajutor trebuie predate de la şcoală -aşa cum prevede Legea Ciuhodaru- depusă în parlament.” scrie medicul pe Facebook.