Fluor, plante sau formule bio? Ce spun studiile despre pastele de dinți moderne

image

Tu ce urmărești când alegi pasta de dinți? Să aibă o anumită aromă sau culoare? Preferi un anumit brand sau mai degrabă te interesează beneficiile sale pentru sănătatea dinților și ale gingiilor? În acest caz, probabil că știi că există o oarecare controversă în ceea ce privește cantitatea de fluor din formulele pastelor de dinți. Sunt de preferat cele din plante sau cele bio?

Care este rolul fluorului din pasta de dinți?

Fluorul ajută la remineralizarea smalțului și reduce riscul de apariție a cavităților, motiv pentru care majoritatea medicilor stomatologi îl consideră standardul de aur. În studiile clinice, pastele cu fluor reduc formarea cariilor cu până la 40%-60% față de cele fără fluor.

Un studiu publicat în 2025 în Frontiers in Oral Health afirmă clar: „Fluorul rămâne agentul remineralizant cu cele mai solide dovezi clinice. Utilizarea pastelor dentare cu fluor reduce incidența cariilor cu 40%-60% în populațiile generale și reprezintă intervenția preventivă cu cel mai bun raport cost-beneficiu.” Autorii subliniază și rolul său în protejarea zonelor vulnerabile ale smalțului, considerând că aplicarea topică, prin pasta de dinți, formează o barieră minerală stabilă, capabilă să reziste atacurilor acide repetate.

De unde controversa?

Expunerea prea mare la fluor poate duce la fluoroză dentară la copii (pete sau linii vizibile pe dinți). În zone cu apă hiperfluorurată, poate apărea chiar fluoroză osoasă la adulți (foarte rar în Europa). Unele studii observaționale sugerează o posibilă scădere mică a scorurilor IQ la copiii expuși la cantități mari de fluor în apa potabilă.

Aceste informații au dus la o neînțelegere în ceea ce privește fluorul din pasta de dinți, unde cantitatea folosită nu e nocivă.

De exemplu, studiul Fluoride in Dental Caries Prevention and Treatment, publicat în acest an susține următoarele: „fluorul este ingredientul-cheie care a schimbat istoria sănătății orale. Majoritatea pastelor folosite de adulți conțin între 1000 și 1500 ppm fluor, suficient pentru a întări smalțul și a reduce semnificativ riscul apariției cariilor. Aceste concentrații, fie că provin din fluorură de sodiu, fluorură stanoasă sau monofluorofosfat, reușesc să încetinească demineralizarea și să stimuleze repararea microscopică a dinților, un proces care, în timp, explică scăderea spectaculoasă a cariilor în multe țări dezvoltate. Pentru copii, dozele sunt adaptate, astfel încât pasta cu fluor să fie folosită încă de la primul dinte, dar în cantități mici, atent supravegheate de adulți, pentru a evita ingerarea excesivă și riscul de fluoroză”.

Dar asta nu înseamnă că pastele fără fluor nu au utilitatea lor. Pentru consumatorii care aleg să renunțe la acest ingredient, industria a răspuns cu formule bazate pe hidroxiapatită, un mineral care imită structura naturală a dinților. Studiile recente arată că, deși nu depășește eficiența fluorului, hidroxiapatita poate oferi o protecție reală, mai ales în cazurile de sensibilitate dentară sau pentru persoanele care evită fluorul din considerente medicale. Ea acoperă microfisurile dentare și lasă o senzație de netezime care, în timp, poate reduce disconfortul la rece sau cald.

Pastele cu ingrediente botanice, precum mentă, salvie, neem, arbore de ceai, mușețel, reprezintă un alt segment tot mai căutat. Deși sunt naturale, medicii își pun întrebări despre eficiența lor antibacteriană. De exemplu, este cunoscut faptul că neemul și arborele de ceai inhibă dezvoltarea bacteriilor responsabile de placa dentară. Totuși, aceste efecte sunt moderate și, în general, nu substituie protecția oferită de fluor sau de hidroxiapatită. De aceea, medicii nu recomandă înlocuirea totală a pastei de dinți cu fluor cu alternativa exclusiv din plante. În schimb, pot fi excelente ca adjuvant într-o rutină zilnică, mai ales pentru persoanele cu sensibilitate la aromele sau agenții puternici de spumare.

Variante există pentru fiecare, iar decizia este individuală, bazată pe recomandarea medicului stomatolog și a nevoilor dentare proprii.