Semne posibile ale hipertensiunii

Durerile de cap

Uneori, durerile de cap ar putea fi un simptom al hipertensiunii. În acest caz, sunt localizate la nivelul frunţii, cuprinzând şi zona cefei. Apar mai ales dimineaţa şi pot ceda după administrarea de medicamente contra durerii. Intensitatea durerii depinde de cât este de mare tensiunea. În timpul crizelor hipertensive, vasele de sânge care alimentează ţesutul intracranian se îngustă, iar acest lucru degenerează în dureri de cap. De asemenea, şi medicamentele antihipertensive pot să producă dureri de cap. Verificarea tensiunii în timpul migrenelor poate să furnizeze răspunsul la întrebarea dacă acestea sunt cauzate de hipertensiune. Durerile de cap cauzate de hipertensiune se resimt de obicei dimineaţa. Sunt acompaniate de durere facială, presiune la nivelul sinusurilor, distorsionări ale vederii, vertigo, greaţă, ameţeli. E foarte importantă automonitorizarea constantă la cei care au aceste simptome. Statistic, durerile de cap cauzate de hipertensiune vizează mai mult femeile, persoanele obeze sau femeile gravide, persoanele cu vârste mai mari de 50 de ani, cele cu viaţă stresantă.

Sângerările nazale

Una dintre cauzele sângerărilor nazale e incapacitatea sângelui de a se coagula. Această inabilitate e deseori întâlnită la pacienţii cărora li s-au prescris medicamente pentru subţierea sângelui. De asemenea, anumite boli ale ficatului pot afecta capacitatea de coagulare a sângelui. Hipertensiunea necontrolată poate cauza sângerări nazale, dar acest lucru e destul de rar. Singurul care-ţi poate spune sigur dacă sângerarea nazală e dată de o tensiune crescută e medicul. Alte motive pentru care ar putea să curgă sângele din nas sunt: uscăciunea mucoasei nazale, medicamentele care subţiază sângele, consumul cronic de alcool, diverse tulburări de coagulare a sângelui.

Respiraţia greoaie

Acest simptom poate să apară în acel tip de hipertensiune denumit hipertensiune pulmonară. Aceasta reprezintă creşterea progresivă a presiunii sângelui în artera pulmonară, provocând o presiune prea mare. Din cauza acestei presiuni, ventriculul drept al inimii îşi măreşte volumul. Primul simptom e dificultatea la respiraţie, chiar şi în condiţii de repaus, dar acesta nu apare decât când boala va fi evoluat suficient de mult, la fel ca în hipertensiunea standard.

Probleme cu vederea

La nivelul vaselor de sânge din retină, hipertensiunea poate să degenereze în retinopatie hipertensivă. Vasele de sânge care alimentează fundul de ochi se îngustează, macula (suprafaţa din mijloc a retinei) şi nervul optic se umflă, iar vasele de sânge din această zonă se pot sparge. Sângerările de pe fundul de ochi se depistează la un examen oftalmologic. „Bolnavii cu hipertensiune pot avea tulburări de vedere cum ar fi vedere înceţoşată, puncte negre în câmpul vizual („muşte zburătoare“), dureri oculare, vedere dublă (în formele grave), modificarea rapidă a dioptriilor, afectarea retinei, hemoragii oculare. Hipertensiunea contribuie la agravarea modificărilor oculare produse şi de alti factori cum ar fi diabetul zaharat, vârsta”, afirmă medicul cardiolog Eduard Apetrei. Sfatul specialistului

Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă afecţiune cardiovasculară şi afectează peste 42 % din populaţia adultă din România. Procentul îmbolnăvirii este în creştere şi are consecinţe serioase în ceea ce priveşte funcţionarea optimă a inimii (insuficienţă cardiacă, angină pectorală, infarct miocardic, ruptură vasculară), a rinichiului (insuficienţa renală) şi a creierului (infarct cerebral, hemoragie cerebrală). Ani de zile, bolnavul cu hipertensiune poate să nu aibă niciun semn că este bolnav. Boala poate fi mulţi ani tăcută (poate fi numită ucigaşul tăcut) şi, din nefericire, primele manifestări sunt complicaţiile. Hipertensiunea se poate manifesta prin oboseală, dureri de cap, concentrare cu dificultate, tulburări de vedere, astenie.

Când un om are aceste semnale, ceva nu este în regulă şi este bine să-şi controleze tensiunea arterială. Controlul tensiunii arteriale se recomandă a se face anual după vârsta de 35 ani, la toţi subiecţii sănătoşi. Toţi subiecţii descendenţi din familii cu părinti hipertensivi să-şi controleze tensiunea arterială de 2 ori pe an, începând de la vârsta de 30 ani. Dacă tensiunea arterială depăşeşte valori de 140 mmHg pentru tensiunea sistolică şi/sau 90 mmHg pentru tensiunea diastolică se impune vizita la medic.

Notez că tensiunea arterială va trebui măsurată corect. Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este importantă, este gestul care pune diagnosticul de boală şi gestul care urmăreşte efectul tratamentului! Cea mai bună metodă de a evita afectarea cardiacă este tratamentul corect al hipertensiunii.

Este nevoie de respectarea recomandărilor privind regimul de viaţă (scăderea aportului de sare, oprirea fumatului, mers pe jos zilnic 2 km, evitarea (când este posibil) a stresului şi a situaţiilor conflictuale, corectarea celorlaţi factori nocivi asociaţi (diabetul zaharat, creşterea colesterolului, obezitatea).

Info

Riscul dezvoltării acestei boli e dat de: istoricul familial (dacă unul dintre părinţi are hipertensiune, e un risc crescut ca şi tu s-o dezvolţi), vârstă (cu cât înaintezi mai mult în vârstă, creşte şi riscul de boală), sex (până la 64 de ani, bărbaţii sunt mai predispuşi să aibă hipertensiune arterială, iar după 65 femeile sunt cele mai vulnerabile).

Dacă nu putem să ne schimbăm moştenirea genetică, putem totuşi, să facem o schimbare în propriile noatre vieţi: efort fizic moderat, mai puţină sare în mâncare, să mai slăbim câteva kilograme, să evităm fumatul, alcoolul şi alimentele grase.

Tensiunea arterială reprezintă presiunea pe care sângele o exercită asupra pereţilor vaselor de sânge. Unitatea de măsură folosită este milimetru coloană de mercur (mmHg). Valoarea optimă a tensiunii este sub 120/80 mmHg. Primul număr (valoarea mare) este tensiunea sistolică, aceasta reprezentând presiunea când sângele este pompat în artere, iar cel de-al doilea număr (valoarea mică) este tensiunea diastolică, aceasta indicând presiunea când inima se relaxează. Hipertensiunea este definită ca tensiunea cu valori mai mari de 140/90 mmHg.