Când apar bolile hipofizare și cum se pune diagnosticul. Tot ce trebuie să știi
Glanda hipofiza este “glanda mamă” care controlează celelalte glande endocrine din organism. Este un organ de mici dimensiuni, de mărimea unei boabe de mazăre, situat la baza creierului, într-o structură osoasă ce poartă numele de “șaua turcească”.
“La rândul ei este controlată de către hipotalamus (structura nervoasă ce face legătura între sistemul nervos și sistemul endocrin)”, spune Dr. Alina Rusu, medic endocrinolog, pentru Click! Sănătate.
Glanda hipofiza este formată din doi lobi, anterior și posterior.
Lobul anterior secretă hormoni cu efecte numeroase în corp:
● hormonul de creștere (GH) care are rol în creștere și dezvoltare,
● TSH – hormon ce stimulează producția de hormoni tiroidieni implicați în majoritatea funcțiilor organismului (de ex creștere și dezvoltare, ritmul bătăilor inimii, metabolism)
● FSH și LH ce controlează funcția ovarelor și testiculelor (rol în dezvoltarea caracterelor sexuale și reproducere)
● ACTH implicat în răspunsul la stress, prin controlul secretiei de cortisol de către glanele suprarenale
● prolactină cu rol în lactatie la femei.
Lobul posterior denumit și neurohipofiză găzduiește doi hormoni produși de către hipotalamus:
● oxitocina, implicată în naștere (inducerea contrațiilor uterine) și lactație dar și cu rol în crearea și menținerea legăturilor interumane și
● vasopresina, hormon ce ajută rinichii să formeze urină concentrată; de asemenea, este implicat și în reglarea tensiunii arteriale.
Afecțiunile glandei hipofize
În principal, bolile hipofizare sunt determinate de dezvoltarea de tumori, fie la nivelul glandei hipofize, fie la nivelul creierului, dar în imediata vecinătate cu hipofiza, pe care ajung să o comprime (să o apese). “Tumorile hipofizare pot fi secretante (adică secretă ele însele un anumit hormon) sau nesecretante. Tulburările din organism depind de hormonul secretat în exces de către tumoră. Spre exemplu, o tumoră secretantă de GH (hormon de creștere) determina creșterea exagerată în înălțime dacă boala a apărut înainte de pubertate sau numeroase modificări ale organelor (creșterea și deformarea țesuturilor moi, cât și a oaselor, plus importante dezechilibre ale metabolismelor) reunite sub denumirea de “acromegalie”. Tumorile hipofizare, deși aproape întotdeauna benigne, pot pune probleme importante prin dimensiuni și efectul pe care îl pot avea asupra altor structuri importante din vecinătatea glandei hipofize, de ex chiasmă optică (locul unde cei doi nervi optici corespunzători fiecărui ochi se încrucișează înainte de a-și continua traiectul).
Comprimarea (apăsarea) chiasmei optice printr-o tumoră hipofizară poate duce la afectarea văzului în diferite grade, până la orbire (cecitate). Opusul excesului de diferiți hormoni este insuficiența acestora. Insuficiența hipofizară poate să implice un singur hormon (spre ex insuficiență de hormon de creștere), mai mulți sau chiar toți (panhypopituitarism). Insuficientă globala hipofizară (hypopituitarism) apare, cel mai des, după o intervenție de extirpare a unei tumori hipofizare. Mai poate să apară dacă tumora dezvoltată, deși nesecretantă, este de foarte mari dimesiuni și comprimă atât de mult mica glandă încât nu mai este în stare să își exercite funcția reglatoare asupra glandelor endocrine”, mai spune medicul de la clinica DigestMed.
Ce complicații pot apărea
Complicațiile apar când bolile nu sunt diagnosticate la timp. În funcție de afecțiune, variază de la hipertensiune arterială, diabet zaharat, osteoporoză, infertilitate până la hipertensiune intracraniană, orbire sau chiar deces.
Cum se diagnostichează. Ce analize sunt necesare
Diagnosticul bolilor hipofizare pornește de la simptome. Implică, în prima faza, dozări hormonale (se dozează atât hormonii produși de hipofiză cât și hormonii corespunzători glandelor reglate de către hipofiză). Uneori este nevoie de teste suplimentare, de stimulare sau inhibiție. Adică se administrează niște substanțe (hormoni asemănători cu cei produși de organism) și, prin dozari hormonale, se verifică cum răspunde hipofiza (fie urmărim să crească nivelul unui anumit hormon – stimulare – fie să scadă, respeciv inhibiție). Apoi, de obicei după dozari hormonale, se fac teste imagistice (pentru glanda hipofiza se preferă examenul RMN cu substanță de contrast) pentru a vizualiza glanda hipofiza, formă, așezarea ei, dimensiunile și eventualele formațiuni dezvoltate la nivelul glandei sau în vecinătatea sa și impactul formațiunii asupra structurilor din jurul hipofizei.
Care poate fi tratamentul
Tratamentul poate fi medicamentos (fie de înlocuire a unui hormon a cărui secreție nu mai este controlată de către hipofiză, fie de inhibare a unui hormon care este secretat în exces) chirurgical sau (și) radioterapic. Cancerul hipofizar este extrem de rar. Radioterapia are ca scop scăderea în dimensiuni a nodulului descoperit la nivelul acesteia.
