Cum se tratează tumorile cerebrale. Sfatul medicului

Durerile de cap, greața sau vărsăturile sunt unele dintre cele mai comune simptome care pot indica prezența unei tumori cerebrale. Însă, în funcție de localizarea tumorii, aceste simptome pot fi însoțite de tulburări de vedere, limbaj sau comportament, de scăderea forței musculare, de pareze de nervi cranieni, de tulburări de memorie sau atenție, afirmă dr. Dan Mitrea, neurolog.

Tumorile cerebrale sunt împărțite în patru grade de agresivitate de la 1 la 4, gradele fiind atribuite în funcție de parametrii de replicare și agresivitatea celulelor din care se alcătuiește tumora. Gradul 1 indică o tumoră cu agresivitate scăzută, cu șanse de recidiva mică în cazul în care este tratată corect. Gradul 2 este un grad intermediar iar gradele 3 și 4 sunt grade cu agresivitate crescută și foarte crescută. Tratamentul acestor tumori cerebrale este individual și, totodată, dependent de localizarea tumorii, mărimea acesteia, gradul de agresivitate precum și de vârstă și comorbidități.

6 decizii terapeutice în tratarea tumorilor cerebrale

Potrivit specialistului, tratamentul tumorilor cerebrale este individual și, totodată, dependent de localizarea acestora, mărimea, gradul de agresivitate precum și de vârstă și comorbidități. Există, însă, 6 decizii terapeutice majore care pot fi luate de către pacienți și echipa multidisciplinară:

1. Tratament chirurgical – Acest tip de tratament presupune excizia tumorii sau a unei bucăți din tumoră, astfel încât să obținem o ameliorare a simptomelor și o vindecare sau ameliorare a evoluției bolii. Decizia intervenției și gradul de rezecție este dictată de localizarea tumorii, extindere, raportul cu ariile / structurile funcționale din creier, precum și riscurile date de comorbiditățile pacientului.

Riscurile procedurilor chirurgicale: Risc de producere a unui deficit neurologic, risc de sângerare, risc de infecție - acestea sunt discutate și estimate individual.

2. Radioterapia: Acest tip de tratament implică iradierea tumorii, a fostului pat tumoral (în cazul în care tumora a fost îndepărtată) sau a întregului creier cu doze de radiații (raze X sau protoni) astfel încât să omoare celulele tumorale. Radioterapia este o procedură non-invazivă efectuată de către medicul radioterapeut. Decizia de iradiere și dozele de radiații ce trebuie administrate se discută în echipa multidisciplinară și este dependentă de tipul de tumoră, localizare și raportul cu ariile învecinate, precum și de tipul de tehnică de iradiere folosit.

Efecte adverse: oboseala (fatigabilitate), dureri de cap, tulburări de memorie și de atenție, iritarea scalpului, pierderea temporară sau permanentă a părului în zona iradiată.

*O componentă terapeutică aparte este radiochirurgia - aceasta presupune iradierea cu multiple fascicule de raze ce se concentrează pe o arie restrânsă și care prin cumulul de energie pe care îl descarcă în zona de “întâlnire” a razelor, determină moartea celulelor tumorale. Este o metodă non-invazivă de tratament, presupune de cele mai multe ori o singură ședință de iradiere după care pacientul pleacă acasă. Sunt multiple tehnologii ce folosesc acest principiu, cea mai cunoscută fiind gamma knife.

3. Chimioterapia: Presupune administrarea în mod regulat pentru o anumită perioadă de timp a unor medicamente pentru a omorî celulele tumorale. Chimioterapia se poate efectua cu medicamente administrate pe gură sau perfuzabil. Cel mai frecvent folosit tratament în tumorile cerebrale maligne este temozolomid, un medicament oral cu dispersie foarte bună la nivelul creierului. Testele histiologice, imohistochimice și moleculare indică ce tip de tratament chimiterapic este adecvat.

Efectele adverse ale chimioterapeiei: oboseala, greață, vărsături, scăderea apărării organismului împotriva infecțiilor, anemie, scăderea trombocitelor și creșterea riscului de sângerare.

4. Participarea în studii clinice: Tratamentele medicamentoase recomandate standard au trecut testul timpului și și-au demonstrat eficacitatea. Există, totuși, situații în care eficiența terapeutică este scăzută iar noi terapii care se află în curs de dezvoltare pot fi o soluție în ameliorarea evoluției bolii. Pacientul, împreună cu medicul neuro-oncolog și echipa din jurul acestuia, pot lua în calcul aderarea la studii clinice în cazul în care acestea sunt disponibile.

5. Reabilitate fizică, cognitivă și psihică - recuperare medicală: Este esențială recuperarea funcțiilor neurologice pierdute pentru a putea ameliora calitatea vieții. Aceasta se face prin diferite proceduri ce presupun: kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională, psihoterapie. Durata, frecvența și gradul de recuperare sunt diferite între indivizi iar planul de recuperare este discutat și monitorizat în echipa multidisciplinară.

Citeşte şi: Dr. Dan Mitrea, neurolog: Cum putem depista şi preveni tumorile cerebrale

6. Tratamente alternative: Pacientului îi este recomandat să discute orice formă de tratament cu medicul curant, întrucât astfel de decizii pot influența tratamentul standard atât pozitiv cât și negativ și de aceea este bine să existe o comunicare clară și onestă de la început, pentru a evita situații indezirabile pe durata tratamentului sau a monitorizării bolii. Acupunctura, meditația, exerciții de relaxare, exerciții fizice sunt, în general, terapii alternative acceptate și fără efecte nedorite. Cu toate acestea, administrarea de suplimente alimentare sau medicația alternativă trebuie să fie discutată cu medicul curant.