Cum poate fi tratată cu succes una dintre cele mai frecvente malformații cardiace

Inima unui copil bate de milioane de ori înainte ca acesta să spună primul cuvânt. Fiecare bătaie înseamnă viață, creștere și speranță. Dar uneori, acest mecanism aparent perfect poate ascunde mici „defecțiuni” apărute încă din timpul sarcinii. Printre ele se numără defectul septal atrial (DSA), una dintre cele mai frecvente malformații cardiace congenitale. Vestea bună: copiii diagnosticați și tratați la timp ajung să trăiască o viață absolut normală, cu o inimă sănătoasă.

„Astăzi, medicina modernă oferă soluții sigure și eficiente: de la închiderea defectului prin proceduri minim sau microinvazive, până la intervenții chirurgicale complexe atunci când anatomia inimii copilului permite această abordare. La MONZA ARES întâlnim frecvent cazuri de acest tip. Diferența o face însă momentul în care copilul ajunge la evaluare. Diagnosticul la timp permite o corecție completă și previne complicațiile. Ceea ce altădată era o condamnare, a devenit acum o problemă tratabilă, iar speranța părinților este dublată de rezultate medicale remarcabile”, spune Prof. Dr. Eugen Săndică, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară, MONZA ARES

Ce este defectul septal atrial?

Inima copilului are patru camere care lucrează împreună pentru a pompa sângele în tot corpul. Între cele două camere superioare, atriul stâng și atriul drept, există în mod normal un perete numit sept. Rolul lui este să țină separate cele două circuite: sângele oxigenat, care merge spre corp, și sângele neoxigenat, care se întoarce din organism.

În cazul defectului septal atrial (DSA), acest perete are un mic orificiu. Prin această comunicare anormală, sângele oxigenat ajunge să se amestece cu cel neoxigenat și circulă din nou către plămâni, suprasolicitând inima și afectând în timp funcția normală a cordului. Partea dreaptă a inimii și circulația pulmonară sunt obligate să muncească mai mult decât ar trebui.

Dacă defectul este mic, copilul poate fi asimptomatic și, în unele cazuri, orificiul se poate închide de la sine în copilărie. Însă atunci când defectul este mai mare și rămâne netratat, în timp pot apărea probleme precum oboseală la efort, infecții respiratorii repetate sau tulburări de ritm. În cazurile grave, inima începe să se dilate, tensiunea în plămâni crește, poate apărea insuficiența cardiacă, iar uneori situația se complică până la un stadiu numit sindrom Eisenmenger, moment în care presiunea din plămâni devine ireversibilă și șansele de tratament scad semnificativ.

„Această perioadă aparent liniștită este de fapt o fereastră terapeutică unică. Dacă intervenim atunci, putem corecta complet defectul și preveni complicațiile ireversibile. Dacă însă tratamentul este amânat, problema inițial simplă se transformă într-o afecțiune cronică, greu de controlat”, explică Prof. Dr. Eugen Săndică.

Simptome la care parinții trebuie să fie atenți

Defectul septal atrial are o particularitate care îl face greu de recunoscut: mult timp poate rămâne „tăcut”. Copilul pare perfect sănătos, se joacă și crește normal, dar inima lui lucrează pe ascuns mai mult decât ar trebui. Mulți copii nu prezintă simptome în primii ani de viață, așa că afecțiunea este adesea descoperită întâmplător, la un control pediatric de rutină sau în urma unei investigații făcute din alt motiv.

Când apar totuși semne vizibile, ele pot fi variate și uneori greu de legat direct de inimă. Copilul obosește mai repede decât colegii lui, chiar și la eforturi mici, respiră mai greu sau mai repede în timpul jocului, face infecții respiratorii frecvente ori pare să nu crească în ritmul normal pentru vârsta lui. La adolescenți și tineri, tabloul poate fi diferit: pot apărea palpitații, dureri în piept sau chiar episoade de leșin, manifestări care indică faptul că inima începe să fie suprasolicitată și mai vulnerabilă la tulburări de ritm.

„Pentru părinți, aceste semne nu sunt întotdeauna evidente. Unii copii nu au deloc simptome. Tocmai de aceea, controalele periodice și ecografia cardiacă atunci când există suspiciuni sunt esențiale. Un consult la momentul potrivit poate schimba complet evoluția bolii și îi poate reda copilului șansa la o viață normală”, explică Prof. Dr. Eugen Săndică, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară la MONZA ARES.

Diagnostic și screening

Ecografia cardiacă (ecocardiografia transtoracică) este investigația principală și suficientă în majoritatea cazurilor. Cu ajutorul acesteia, medicul poate vedea direct defectul, îi poate măsura dimensiunea și poate observa dacă partea dreaptă a inimii este suprasolicitată.

În situațiile mai complexe, sunt recomandate și alte teste. Ecografia transesofagiană oferă imagini detaliate ale inimii și se folosește mai ales atunci când se pregătește o procedură de închidere a defectului. În anumite cazuri, medicul poate recomanda și RMN cardiac sau CT cardiac, care aduc informații suplimentare despre circulația sângelui și posibile anomalii asociate. Cateterismul cardiac, o procedură invazivă, este rezervat cazurilor speciale, când este nevoie să se măsoare cu precizie presiunea din plămâni și să se stabilească momentul optim al intervenției.

„Stabilirea corectă a diagnosticului nu este doar primul pas, ci și cel care dictează întreaga strategie de tratament. Odată ce înțelegem în detaliu cum arată inima copilului și cât de mult este afectată, putem lua cele mai bune decizii și oferi șansa reală la vindecare”, spune medicul.

Tratament: cum se corectează defectul septal atrial

Decizia de a corecta un defect septal atrial nu se ia la întâmplare, ci ține cont de tipul și dimensiunea defectului, de modul în care inima este afectată și de simptomele copilului. Dacă „gaura” este mică și nu solicită inima, medicul poate recomanda doar monitorizare, pentru că unele defecte se pot închide singure în copilărie.

Atunci când defectul este mai mare sau inima dă deja semne de suprasolicitare, intervenția devine necesară. Medicina modernă are două opțiuni principale: procedura microinvazivă, numită și corecție intervențională sau operația clasică pe cord deschis.

Procedura microinvazivă se folosește mai ales în formele frecvente, care au margini bine conturate. Medicul introduce printr-un cateter un dispozitiv special, asemănător cu o „umbreluță”, care sigilează comunicarea dintre atrii. Este o metodă sigură, cu recuperare rapidă, iar copilul își poate relua activitățile obișnuite în câteva zile. Operația clasică pe cord deschis este necesară în cazurile mai complexe, atunci când defectul este prea mare sau are o localizare care nu permite varianta minim sau microinvazivă. În aceste situații, chirurgul repară peretele inimii cu un „petec” (din material propriu sau sintetic), iar inima își recapătă funcționarea normală.

Intervenția chirurgicală se poate realiza fie prin sternotomie (abord clasic), fie prin minitoracotomie (abord microinvaziv), cu oprirea temporară a circulației și utilizarea circulației extracorporeale. Alegerea tehnicii depinde de anatomia defectului și de starea generală a copilului.

„Nu există două defecte septale atriale identice. Important este ca echipa medicală să stabilească, pentru fiecare copil, varianta cea mai sigură și eficientă. Indiferent de metoda aleasă, scopul rămâne același: să redăm inimii funcția normală și copilului șansa la o viață sănătoasă”, spune Prof. Dr. Eugen Săndică

Exemple clinice care dau speranță

În spatele fiecărui diagnostic se află povestea unui copil și a unei familii. Medicina modernă arată că defectul septal atrial poate fi corectat complet, chiar și atunci când situația pare complicată.

„Un caz care mi-a rămas în minte este cel al unei fetițe de trei ani, diagnosticată cu un defect septal atrial de dimensiuni mari. Am reușit să corectăm defectul cardiac cu un petec făcut din propriul pericard al copilului. Evoluția a fost foarte bună: s-a recuperat rapid și la doar o săptămână după operație a plecat acasă cu inima funcționând normal,”spune Prof. Dr. Eugen Săndică, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară, MONZA ARES.

„Un alt caz, mai complex, a fost cel al unui băiețel de trei ani, la care defectul era situat într-o zonă dificilă și era însoțit de o anomalie a venelor pulmonare. A fost nevoie de o reconstrucție chirurgicală complicată, dar rezultatele au fost remarcabile. Copilul a fost detubat la doar câteva ore după operație și evoluția lui a fost stabilă și favorabilă,” continuă medicul.

Astfel de povești arată cât de mult au evoluat chirurgia cardiacă pediatrică și echipele care o practică. Cu expertiză și tehnologie, chiar și malformațiile cardiace complexe pot fi corectate, oferind copiilor șansa la o copilărie normală și plină de energie.

În general, după o intervenție pentru închiderea DSA, spitalizarea durează între 4 și 7 zile, iar recuperarea completă se face treptat, copilul reluând activitățile obișnuite în câteva săptămâni.

Prof. Dr. Eugen Săndică, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară

Prognostic și monitorizare pe termen lung

Vestea bună este că după corecția defectului septal atrial, majoritatea copiilor au un prognostic excelent. Inima își reia funcționarea normală, iar micuții pot crește și se pot bucura de viață la fel ca ceilalți copii.

Totuși, este important ca părinții să știe că monitorizarea nu se oprește odată cu operația sau procedura minim invazivă. Controalele cardiologice periodice rămân necesare pentru a urmări eventualele aritmii, dacă funcția cardiacă și pulmonară s-au normalizat și dacă micuțul tolerează bine efortul fizic, fie că e vorba de joacă sau sport. În paralel, medicul urmărește și dezvoltarea copilului, astfel încât acesta să aibă energie și o creștere armonioasă.

„Intervenția corectează problema, dar monitorizarea pe termen lung este cea care ne garantează că inima copilului rămâne sănătoasă și că el se dezvoltă fără limitări.”spune Prof. Dr. Eugen Săndică, Medic Primar Chirurgie Cardiovasculară, MONZA ARES.

Așadar, succesul nu ține doar de operație sau de procedura microinvazivă, ci și de îngrijirea ulterioară și de colaborarea strânsă dintre familie și echipa medicală. Cu o monitorizare corectă, copilul are toate șansele la o viață activă, echilibrată și fără limitări.