Hipertiroidia: cum se manifestă şi în ce constă tratamentul

Când glanda tiroidă inundă corpul cu hormoni, întregul echilibru este tulburat. Hiperactivitatea, transpiraţia excesivă şi insomniile sunt câteva dintre manifestările excesului de hormoni tiroidieni, hipertiroidia.

Tiroida este o glandă în formă de fluture, aflată în partea anterioară a gâtului, în jurul laringelui. Ea produce hormoni care reglează metabolismul şi influenţează multe funcţii ale organismului, printre care frecvenţa bătăilor inimii, nivelul energiei, arderea grăsimilor, funcţia intestinală şi dispoziţia. Eliberarea hormonilor tiroidieni este influenţată de TSH (hormonul stimulator al tiroidei), secretat în glanda hipofiză, care eliberează o cantitate mai mare sau mai mică, în funcţie de nevoile organismului.

În hipertiroidie, tiroida secretă o cantitate prea mare de hormoni. Ca urmare, metabolismul se accelerează, inima bate mai repede şi deseori neregulat, iar persoana afectată transpiră abundent şi are în permanenţă o stare de nervozitate.

Hipertiroidia apare mai frecvent la femei, de obicei între 30 şi 40 de ani. În unele cazuri, este provocată de o boală autoimună, care duce la o hipersecreţie de hormoni tiroidieni. Uneori, pe tiroidă se dezvoltă unul sau mai mulţi noduli, de obicei benigni.

Cum o recunoşti

Hipertiroidia se manifestă prin simptome precum: creşterea ritmului cardiac, hipertensiunea arterială, pierdere în greutate (chiar şi când apetitul creşte), transpiraţia excesivă şi, uneori, absenţa menstruaţiei, iritabilitate, anxietate şi tulburări de somn. Tremuratul mâinilor, diareea, guşă sau exoftalmia, confuzie sau apatie şi slăbiciune musculară la persoanele vârstnice sunt alte manifestări ale excesului de hormoni tiroidieni.

Iodul radioactiv, opţiune de terapie

Medicul de familie te va trimite la un medic endocrinolog. Acesta prescrie, de obicei, un medicament antitiroidian, care inhibă producerea de hormoni. O altă opţiune este administrarea unei doze unice de iod radioactiv, care distruge celulele tiroidiene hiperactive. Substanţa va fi absorbită numai de tiroidă, fără să afecteze alte organe - dar riscul este să ducă la hipotiroidism, ceea ce necesită ulterior un tratament de substituţie.

Dacă medicamentele nu sunt eficiente, va trebui înlăturată chirurgical o parte a glandei, pentru a limita producţia de hormoni. După operaţie, mulţi pacienţi sunt nevoiţi să ia o medicaţie de substituţie toată viaţa. Un nodul tiroidian poate fi golit de lichid printr-o intervenţie uşoară, cu ajutorul unui ac fin. În cazurile când nodulul este canceros, glanda tiroidă trebuie înlăturată în totalitate.

Esenţial este şi ca tratamentul medicamentos să fie dublat de o schimbare a dietei şi a stilului de viaţă. Trebuie evitate alimentele bogate în iod şi adăugate cele cu mult calciu, pentru a evita pierderea acestuia din oase, ca urmare a excesului de hormoni tiroidieni, şi cele care îi furnizează organismului fier. Recomandate sunt şi legumele verzi şi alimentele care conţin vitaminele B, C şi E.

Caseta: Sfatul specialistului –

Dr. Cristina Danciu, medic specialist endocrinolog cu competenţă ecografie generală 

Tratamentul pe care îl recomand pentru hipertiroidie constă în:

Măsuri generale: evitarea efortului fizic şi a stresului psihic, un regim alimentar diversificat, bogat in vitamine, minerale, cu valoare energetică sporită, pentru a evita scăderea ponderală. Este strict interzic consumul de alcool şi fumatul. În unele cazuri, se folosesc sedative uşoare.

Tratament medicamentos: în ţara noastră este disponibil un medicament antitiroidian de sinteză, care inhibă glanda să producă hormoni tiroidieni în exces (thyrozol). Schema de tratament este individualizată, în funcţie de anailzele de laborator şi de fiecare persoană în parte.

Intervenţia chirurgicală este tratamentul definitiv al hipertiroidiei. Se recomandă îndepărtarea în totalitate a glandei tiroide. După intervenţia chirurgicală, pacientul trebuie să urmeze tratament pe viaţă cu hormoni tiroidieni.

Tratamentul cu iod radioactiv: este contraindicat la femeia gravidă sau în perioada de alăptare, în cazul unei oftalmopatii active. Efectul se instalează mai lent, în 3-6 luni. De aceea, la 7 zile după administrarea iodului radioactiv se continuă o perioadă tratamentul cu antitiroidiene de sinteză. Complicaţia acestui tratament este, în cele mai multe cazuri, hipotiroidia, care se tratează prin substituţie cu hormoni tiroidieni.