7 „simptome” care îți arată că nu poți avea încredere în mintea ta
Dacă mintea ta nu poate fi de încredere, aceste 7 simptome apar adesea primele
1. Singurătatea sau izolarea
Singurătatea ne încarcă mintea inutil. Lipsa conexiunilor sociale are multe consecințe (una dintre ele fiind lipsa clarității mentale). Avem nevoie de relații sănătoase pentru a rămâne echilibrați. Când suntem singuri (sau înconjurați de oamenii nepotriviți), anumite părți ale creierului nostru nu mai funcționează atât de clar și de sigur pe cât ar putea. Ne lipsesc claritatea mentală, sprijinul emoțional și înțelepciunea pe care ceilalți ne-o pot oferi.
Există momente în care este mai bine să nu luăm decizii pentru că nu avem suficientă claritate. Foto. Shutterstock.
Procesul de a vorbi cu cineva care ține la tine este diferit de simplul fapt de a rumina gânduri în mintea ta. Vorbitul este mai lent decât gânditul. De aceea, este mai ușor să observi greșelile de gândire. De asemenea, faptul că îți exprimi gândurile te ajută să le înțelegi sau măcar să obții informații utile din ele.
Perspectiva altei persoane poate fi extrem de valoroasă. În plus, cineva care ține la tine îți va contesta probabil multe dintre gândurile negative sau măcar te va încuraja să le înfrunți, echilibrând vocile negative din capul tău. Așa că vorbește cu cineva în care ai încredere și căruia îi pasă de tine. Și nu crede tot ce îți spune mintea atunci când ești singur și nu poți gândi limpede.
2. Lipsa somnului
Sănătatea mentală este bună când obiceiurile tale sunt bune. Expertul în dezvoltare personala Andrew Huberman vorbește des despre felul în care lipsa somnului îți afectează starea de spirit și gândurile. El spune că nu ar trebui să iei prea în serios majoritatea gândurilor negative care îți apar când ești privat de somn. Sunt doar una dintre consecințele lipsei de somn,
Nu e de mirare că multe dintre problemele noastre fie dispar complet, fie devin mai ușor de gestionat după o noapte bună de somn.
3. Evitarea
Anxietatea se hrănește din evitare. Cu cât eviți mai mult ceva, cu atât acel lucru devine mai înfricoșător. Cu cât devine mai înfricoșător, cu atât vei simți mai multă anxietate, mai ales dacă acel lucru este important pentru tine.
Deși evitarea îți oferă o ușurare pe termen scurt, în cele din urmă îți va transforma cele mai mari temeri în realitate, dacă aduni suficiente lucruri „sub preș”. Așa că, dacă gândurile tale te împing să eviți lucruri importante, nu le crede.
Pentru mulți oameni, procrastinarea poate părea un război între ei și propria minte. „Esența procrastinării este un conflict nerezolvat între apropiere și evitare. O parte din tine știe că trebuie (sau chiar vrea) să facă o anumită sarcină, dar o altă parte se opune. Ești prins între două impulsuri: să faci sau să nu faci. Această ambivalență face dificilă asumarea unei acțiuni clare”, explică psihologul Dr. Linda Sapadin.
4. Impulsivitatea
Nu ar trebui să ai încredere nici în gândurile care te împing spre comportamente nechibzuite. De obicei, acesta este un semn că acționezi impulsiv. Dacă frica și evitarea sunt la un capăt al spectrului, atunci curajul nu este la celălalt capăt, acolo se află imprudența.
Curajul este undeva la mijloc. Dacă gândurile tale te îndeamnă să faci lucruri nesăbuite, gândește-te din nou.
Terapeutul de cuplu și de familie Dr. Tarra Bates-Duford este de acord: „Persoanele cu un control emoțional excepțional evită reacțiile impulsive. Ele acceptă calm criticile constructive și își asumă responsabilitatea pentru greșelile lor fără să se justifice sau să minimalizeze situația. Un nivel ridicat de control emoțional este rar pentru că necesită maturitate emoțională, o înțelegere profundă de sine, încredere în sine și capacitatea de a-ți regla reacțiile într-un mod sănătos și adecvat.”
5. Negativitatea
Emoțiile negative pot fi utile; ele pot semnala că trebuie să repari ceva sau pot reprezenta un apel la acțiune. Acesta este unul dintre scopurile lor principale. Dar atunci când te paralizează și te împiedică să acționezi, nu mai sunt utile. Nu își mai îndeplinesc scopul.
De exemplu, să spunem că îți este frică de un examen important. Frica este emoția negativă pe care creierul o folosește pentru a-ți arăta cât de important este acel examen și impactul pe care îl poate avea asupra viitorului și carierei tale.
Frica și anxietatea (sau chiar panica și teroarea) sunt emoțiile care ne împing să terminăm sarcinile cu doar câteva zile sau ore înainte de termen. Anxietatea, depresia și stările proaste pot fi semne că nu îți trăiești viața în cel mai bun mod posibil. Da, uneori au legătură cu evenimente traumatice din viața ta, dar chiar și atunci sunt semnale că ceva are nevoie de atenție.
Însă dacă aceste emoții negative te paralizează, nu ar trebui să ai încredere în ele. Sunt prietenele tale doar atât timp cât te ajută. În momentul în care creierul începe să-ți spună cât de rău este sau va fi ceva și ajungi să te simți neputincios până la blocaj mental și inacțiune, oprește-te. Nu-ți mai crede mintea. Da, încearcă să te protejeze. Dar nu te ajută.
O abilitate utilă este să înveți să elimini „surplusul de emoții negative”. Asta se face în principal prin reglarea emoțiilor sau a sistemului nervos. Există o componentă cognitivă care presupune să îți pui sub semnul întrebării gândurile și să elimini distorsiunile. Și există o componentă fiziologică care presupune să îți calmezi corpul și/sau să îi schimbi starea.
Pașii mici pot fi și ei foarte utili. Dacă te simți blocat și nu poți acționa din cauza emoțiilor negative, poate fi extrem de greu să începi ceva. De aceea, este înțelept să împarți ceea ce ai de făcut în pași mici. Alege apoi cel mai ușor și realizabil pas și fă-l. După aceea, continuă treptat cu pași mai dificili.
6. Autocritica
Nu ar trebui să tolerezi un comportament critic și lipsit de respect din partea nimănui, nici măcar din partea ta. Există momente când mintea ta devine prea pesimistă și începe să critice nu doar acțiunile sau alegerile tale, ci și cine ești ca persoană. Intensitatea diferă de la om la om, de la forme ușoare până la unele extreme. Dar ideea este că acest tip de dialog interior te slăbește. Te copleșește. Când emoțiile negative sunt excesive, ele devin dăunătoare. La fel și acest tip de autocritică: este inutil și toxic pentru că te face mai slab.
Așa cum îi spui unei persoane dramatice care se plânge într-un colț să-și revină, spune-i și acestei voci că trebuie să tacă.
7. Agresivitatea
Iritabilitatea este unul dintre semnele subtile că viața ta nu este în echilibru. Se poate manifesta în multe feluri. Poți deveni mai agresiv cu cei din jur, mai ales cu cei apropiați. Sau te poți retrage și izola mai mult decât de obicei, să dispari pur și simplu din viața tuturor și să stai singur în cameră.
Probabil vei deveni mai sensibil și vei lua anumite lucruri prea personal. Dintr-o dată, oamenii ți se par enervanți. Lucrurile mici care înainte nu te deranjau acum te scot din sărite. Te enervezi atât de tare când întârzie o comandă încât simți tensiune în piept. Comentariile negative ale oamenilor te rănesc mai mult decât înainte. Cea mai mică neplăcere îți strică întreaga zi.
Când te comporți astfel, primul lucru pe care trebuie să îl înțelegi este că acestea sunt doar simptome. Sunt semne că ceva nu este în regulă în viața ta (sau că ceva nu este în regulă în interiorul tău, nu cu tine ca persoană). În al doilea rând, amintește-ți că nu ar trebui să crezi toate lucrurile, mai ales cele negative, pe care ți le spune mintea. Gândirea ta nu este atât de clară pe cât ar putea fi, iar iritabilitatea este motivul pentru care ești mai sensibil.
Multe dintre gândurile negative care îți trec prin minte în astfel de momente nu sunt nici corecte, nici utile. Majoritatea emoțiilor pe care le simți atunci nu sunt reale. Sunt în mare parte exagerări, proiecții și distorsiuni cognitive. Observă cum te afectează pe tine și relațiile cu cei apropiați, ca să nu distrugi relații valoroase.
Sursa: Your Tango
