Sunătoarea, o farmacie într-o plantă

Numele botanic al sunătoarei, Hypericum perforatum, face referire la punctele negre regăsite pe interiorul frunzelor, însă numele său popular, iarba Sfântului Ioan, provine de la data de înflorire a plantei, respectiv în preajma acestei sărbători, pe 24 iunie. Este utilizată pentru a ameliora problemele şi leziunile musculare, reduce inflamaţiile şi, asociată cu alte plante, este un bun remediu pentru cazurile de depresie şi anxietate. Ce beneficii are • Mult timp, sunătoarea a fost folosită ca medicament natural pentru luxaţii, entorse şi contuzii. În plus, poate reduce spasmele musculare şi crampele. • Leacurile pe bază de sunătoare reduc fragilitatea vasculară şi inflamaţiile. Planta conţine flavonoide, care îmbunătăţesc integritatea pereţilor venoşi, fiind utilă în tratarea venelor inflamate (varice, tromboflebită). • Uleiul de sunătoare este este util în cazul rănilor şi vânătăilor sau al luxaţiilor, entorselor şi a venelor varicoase. În timpul sarcinii, aplicat pe burtă şi sâni, acest ulei poate preveni vergeturile. Remediul este benefic şi în tratarea hemoroizilor şi a venelor dureroase, ce pot apărea în lunile de sarcină. Sunătoarea este apreciată şi în cazul anxietăţii şi tensiunii nervoase, deoarece conţine hiperforină şi hipericină, flavonoizi care înlesnesc eliberarea neurotransmiţătorilor (dopamină, noradrenalină şi serotonină). Aceştia joacă un rol important în funcţionalitatea optimă a sistemului nervos, iar hipericina, în special, este capabilă, să inhibe un compus chimic responsabil de anxietate şi depresie.

Ca urmare, consumul acestei plante poate induce starea de bine, tratează depresia uşoară sau moderată, fluctuaţiile de dispoziţie, astenia şi oboseala cronică. Planta este indicată, în special, pentru „nevrozele menopauzei”, multe femei experimentând anxietate, depresie şi alte tulburări emoţionale în această perioadă. Doza necesară va fi stabilită de medicul fitoterapeut.

• Sunătoarea are proprietăţi antibiotice şi antivirale, care pot ajuta la ameliorarea congestiei sinusurilor şi a tusei cronice. Se mai poate prescrie şi în caz de gripă şi bronşită. O ceaşcă de ceai de sunătoare, după micul dejun şi cină, poate ajuta la calmarea gâtului şi a sinusurilor cu probleme.

• Preparatele din flori şi frunze de sunătoare (balsam, ulei, cataplasmă) pot trata tăieturi, răni, muşcături de insecte, abcese şi vânătăi.

: Infuzează 2-3 linguriţe de plantă uscată la o cană (250 ml) cu apă fierbinte. Se pot bea mai multe ceşti de ceai pe zi.

: Ai nevoie de 2 pumni de flori culese pe timp însorit, pe care le pui într-o sticlă şi le acoperi cu rachiu. Se lasă trei săptămâni la soare, apoi se strecoară şi se depozitează într-un recipient închis la culoare. Se administrează 1/2 linguriţă, la fiecare 8 ore.

: Pui într-un borcan 1 pumn de flori de sunătoare, adaugi ulei de măsline, suficient cât să le acopere şi apoi le amesteci bine, până obţii o cremă. Închizi ermetic borcanul şi-l laşi într-un loc întunecos, timp de 2 săptămâni. Dacă vrei, în ziua a 14-a, poţi pune borcanul într-un loc însorit, pentru a asigura pigmentarea plantei. După 2 săptămâni, strecori uleiul şi-l depozitezi într-un borcan de sticlă, închis la culoare, şi îl păstrezi într-un loc răcoros, întunecat.

: Se folosesc doar tulpini uscate de sunătoare, pe care le macini foarte fin, cu o râşniţă. Ulterior, le cerni printr-o sită şi le depozitezi în recipiente de sticlă, în locuri întunecoase şi reci, maximum 15 zile. Se administrează, de obicei, de 4 ori pe zi, 1 linguriţă rasă, pe stomacul gol.

Sunătoarea este contraindicată în cazul în care:

• eşti alergic la orice compus al acestei plante

• eşti gravidă

• urmezi un tratament cu antidepresive, amfetamine sau de subţiere a sângelui, analgezice narcotice

• există antecedente de depresie severă

În special florile galbene de sunătoare conţin hipericină şi alţi compuşi flavonoizi. Dacă zdrobeşti un boboc de floare între degete, vei da de un suc roşu, dovada existenţei hipericinei. Pentru a te asigura că un produs (ulei sau tinctură) este 100% natural, uită-te la coloritul acestuia. Dacă nu este de un roşu intens, posibil ca flavonoidele benefice sănătăţii să lipsească din compoziţia sa.