Cum prevenim căderile
Pentru vârstnici, consecinţele fizice şi psihologice ale unei căderi pot fi grave – de la o mobilitate scăzută, pierderea încrederii în sine sau limitarea activităţilor de zi cu zi, până la incapacitatea funcţională. Printre factorii de risc ai căderii la persoanele în vârstă, se numără: sedentarismul (nu merg suficient de mult pe jos), afectarea echilibrului, mobilitatea scăzută, tonusul muscular slab, problemele de vedere, dependenţa de o altă persoană pentru activităţile curente, zilnice de rutină, utilizarea medicamentelor (automedicaţie, utilizarea de 4 sau mai multe medicamente, utilizarea de medicamente psihotrope), insuficienţa cognitivă, incontinenţa urinară, consumul de alcool, boala Parkinson şi osteoartrita.
Evaluarea riscurilor
Dacă este necesar să evaluăm riscul de cădere (mai ales în cazul persoanelor în vârstă care tocmai au căzut, au suferit căderi multiple în anul precedent sau care au avut tulburări de mers sau echilibru), se recomandă consultarea unui medic.
Pentru a stabili cât de mare este riscul şi ce măsuri sunt necesare, acesta va solicita un istoric al căderilor şi ar putea recomanda: evaluarea mersului, echilibrului, mobilităţii şi forţei musculare, evaluarea riscului de osteoporoză, evaluarea tulburărilor vizuale şi a insuficienţei cognitive şi o examinare neurologică, evaluarea incontinenţei urinare, a riscurilor din mediul în care trăieşte pacientul, examinarea cardiovasculară şi revizuirea medicaţiei.
Ce poţi face pentru a le evita
Medicul primar ortopedie-traumatologie Mihai Tudor Gavrilă ne recomandă câteva măsuri prin care pot fi prevenite căderile la vârstnici:
- iluminatul: poziţionarea întrerupătoarelor la îndemână şi asigurarea unui iluminat de veghe corespunzător;
- asigurarea unor spaţii locative aerisite, fără podele alunecoase, praguri, covoare uzate, îndepărtarea unor articole de mobilier pentru a asigura accesul uşor la dependinţele de necesitate; prezenţa de balustrade, rafturi la îndemână;
- amenajarea băilor şi bucătăriilor prin evitarea gresiei lucioase, poziţionarea de mânere la cabina de duş sau la cadă;
- prezenţa unui mobilier adecvat cu scaune şi pat cu mâner adaptat înălţimii pacientului;
- ataşarea de perniţe protectoare în dreptul şoldurilor;
- tratamentul afecţiunilor care pot duce la pierderea cunoştinţei sau la scăderea acuităţii vizuale (eventual prezenţa unui însoţitor);
- activitatea fizică regulată pentru refacerea reflexelor şi tonifierea musculaturii;
- investigarea periodică (anuală) pentru osteoporoză şi tratament adecvat.
Info
Se estimează că aproximativ o treime din persoanele cu vârsta de peste 65 de ani cad cel puţin o dată în fiecare an.
Sfatul specialistului
Dr. Mihai Tudor Gavrilă, medic primar ortopedie-traumatologie www.ortopedumar.ro
Ca rezultat al scăderii densităţii osoase, la vârstnici pot să apară fracturi la traumatisme relativ minime. Cele mai expuse oase sunt: vertebrele (care se tasează – fractura prin tasare este cea mai frecventă din osteoporoză şi este adesea nesesizabilă, nedureroasă; de aceea bătrânii sunt mai mici de statură şi cocoşaţi), pumnul (cădere din picioare pe mână), şoldul (cădere din picioare pe şold) şi umărul (cădere pe umăr).
Pacientul vârstnic care face o fractură de pumn sau de şold suferă de obicei un traumatism prin cădere, cel mai adesea în casă. Scăderea acuităţii vizuale, coroborată cu reflexe scăzute şi un tonus muscular slab, duce la împiedicarea sau alunecarea sa.
