Cum se tratează bolile de tiroidă în sarcină. Sfatul medicului
Necesarul de iod, o componentă esențială din alcătuirea hormonilor tiroidieni, este mai mare la gravide, atât prin creșterea producției materne de hormoni tiroidieni, cât și prin creșterea eliminării renale de iod. Este bine ca gravidele cu probleme tiroidiene să fie monitorizate de medicul endocrinolog.
Deficitul sever de iod al mamei în timpul sarcinii are că rezultat o reducere a producției de hormoni, cu un transfer inadecvat de hormoni către bebeluș (prin placentă) și afectarea dezvoltării sale neurologice, atrage atenţia dr. Iulia Burcea, medic endocrinolog. De asemenea, și aportul excesiv de iod poate fi dăunător, putând duce la hipotiroidism al fătului și gușă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă zilnic un aport de 250 micrograme de iod în timpul sarcinii și alăptării.
Hipertiroidismul la gravide
Hipertiroidismul (TSH scăzut, cu FT4 crescut) este relativ neobișnuit în timpul sarcinii (0,1-0,4% din toate sarcinile). Hipertiroidismul subclinic (TSH scăzut, FT4 normal) care apare în primul trimestru de sarcină este, de regulă, tranzitor (considerat fiziologic) și nu necesită tratament. Deși hipertiroidismul din orice cauză poate complica sarcina, boala Basedow este una dintre cele mai frecvente cauze de hipertiroidie în această perioadă. Această afecțiune devine, de obicei, mai puțin severă în ultimele etape ale sarcinii datorită reducerii concentrațiilor de anticorpi anti-receptor de TSH (TRAB).
Opțiunile de tratament pentru boală Basedow sau gușă nodulara toxică sunt limitate, deoarece terapia poate fi uneori dăunătoare pentru făt. Majoritatea femeilor sunt tratate cu tionamide, utilizând cea mai mică doză. Toții bebelușii femeilor cu boală Basedow ar trebui monitorizați pentru semne de hipertiroidie fetală, explică dr. Iulia Burcea.
Femeilor gravide care necesită tratament pentru hipertiroidism li se recomandă un medicament care blochează producția de hormoni tiroidieni, numit antititroidian de sinteză. Pentru primul trimestru de sarcină, se optează pentru Propiltiouracil, iar dacă este nevoie, poate fi utilizat Metimazol, dar după primul trimestru. Rareori, când răspunsul la tratamentul medicamentos nu este cel dorit, se poate opta pentru intervenție chirurgicală.
Hipotiroidismul: cum se tratează în sarcină
Deficitul iodat din anumite zone determina hipotiroidismul și gușă. O altă cauza de hipotiroidie este reprezentată de tiroidita cronică autoimună (Hashimoto). Alte cauze sunt tratamentul anterior sarcinii cu iod radioactiv, îndepărtarea chirurgicală a tiroidei sau afectarea hipofizei. Diagnosticul de hipotiroidism primar (deficit la nivel tiroidian) se bazează pe un TSH crescut și freeT4 scăzut. Hipotiroidismul matern se tratează cu levothyroxina. Tratamentul cu levothyroxina este sigur pe perioada sarcinii, atâta timp cât este luat în doză corectă, recomandată de către medic.
Femeile cu funcție tiroidiană normală, dar cu anticorpi ATPO/ATGL pozitivi prezintă un risc crescut de a dezvoltă hipotiroidism subclinic în primul trimestru de sarcina și, ulterior, tiroidită în perioada postpartum. În anumite studii clinice, prezența auto-anticorpilor tiroidieni la femeile cu funcție tiroidiană normală a fost asociată cu un risc crescut de avort spontan (de 2-3 ori mai mare decât la femeile fără acești anticorpi), iar riscul nașterii premature a fost aproape dublu.
Femeile cu hipotiroidism preexistent care rămân însărcinate au nevoie, de obicei, de doze mai mari de levothyroxina în timpul sarcinii. Necesarul de doză crește, în medie, cu 30% în timpul sarcinii și poate crește cu până la 50%, iar creșterea are loc încă din a cincea săptămână de gestație.
O femeie gravidă care are noduli tiroidieni ar trebui evaluată la fel că o persoană care nu este însărcinată (evaluare hormonala, ecografie și, eventual, punctie aspirativa cu ac fin), cu excepția scintigrafiei, care este contraindicată în sarcina. În majoritatea studiilor, cancerul tiroidian descoperit în timpul sarcinii nu are impact semnificativ asupra prognosticului, iar dacă este necesară o intervenție chirurgicală, această se efectuează de preferat în trimestrul 2 al sarcinii.
După naștere, prevalența tiroiditei și a bolii Basedow este crescută.
Citeşte şi: Cum influenţează hormonii tiroidieni sănătatea fătului şi evoluţia sarcinii
