Când este nevoie de serclaj

La un control de rutină în timpul sarcinii, mai ales în cel de-al doilea trimestru, medicul îţi poate spune că ai nevoie de serclaj. Această intervenţie este indicată dacă ai ceea ce doctorii numesc insuficienţă sau incompetenţă cervicală.

Prin aceasta se înţelege scurtarea şi/sau dilatarea colului uterin, ceea ce înseamnă că sunt riscuri mai mari de avort, de travaliu prematur sau de rupere de membrane. Incomepetenţa cervicală are diverse cauze, printre acestea numărându-se unele proceduri efectuate înainte de sarcină (chiuretaje).

De asemenea, preventiv, medicul recomandă serclajul femeilor care au pierdut una sau mai multe sarcini sau celor care avut naşteri premature în trecut. Se face cu anestezie Serclajul se efectuează în săptămânile 12 şi 24 de sarcină şi presupune închiderea (coaserea) colului uterin cu ajutorul unor suturi concentrice. Intervenţia se face cu anestezie generală sau locală, pe cale transvaginală (foarte rar se poate realiza şi printr-o incizie abdominală).

Întreaga procedură nu durează decât cel mult 15 minute, iar gravida va mai sta sub observaţie câteva ore sau, cel mult, până a doua zi. Medicul mai recomandă odihnă la pat, repaus sexual şi, eventual, unele medicamente (antispatice, antibiotice). Firele folosite la serclaj se scot la 37 de săptămâni sau mai devreme, în cazul în care apar contracţii sau dacă începe travaliul ori se rupe apa înainte de termen.

Mai poţi citi:

- Sunt normale scurgerile vaginale în sarcină?

- Cât de mult dăunează fumatul în sarcină

- Cum se modifică sânii în sarcină

În general, serclajul nu este însoţit de complicaţii. Totuşi, destul de rar, pot apărea infecţii sau ruptura de col (în cazul în care firul nu este scos înainte de travaliu).

De asemenea, pot apărea vărsăturile şi greaţa, ca efecte secundare ale anesteziei. În cazul în care apar sângerări sau febră, trebuie mers de urgenţă la medic. Serclajul nu se poate face dacă există o infecţie locală, sângerări vaginale, dacă a început travaliul sau dacă s-a rupt apa.

Dr. Roxana Chirilă

medic specialist obstetrică-ginecologie

1. paciente care au în antecedente avorturi spontane survenite în trimestrul doi, precum şi cele cu naşteri premature în trecut, prezentând şi factori de risc cervicali (rupturi obstetricale ale colului uterin, traumatisme secundare unor intervenţii chirurgicale pe col);

2. gravide la care se evidenţiază ecografic scurtarea colului uterin (sub 25 mm), în trimestrul doi de sarcină;

3. paciente la care se evidenţiază, prin examenul ginecologic, modificări ale colului uterin.

Adevărat „lacăt” al uterului, colul uterin (cervixul) joacă un rol important în timpul sarcinii şi al naşterii. În mod normal, pe parcursul celor 9 luni, el trebuie să fie închis, pentru a proteja fătul, urmând ca în apropierea naşterii să se dilate treptat, sub acţiunea contracţiilor. În general, în prima fază a travaliului, colul se dilată la 4 cm, deschiderea completă şi optimă pentru naştere fiind de 10 cm.