Cum se manifestă infecţiile urinare la copii
În cazul copiilor mici, simptomele infecţiilor urinare pot fi mai greu de depistat, pentru că ei nu descriu exact simptomele pe care le resimt.
Infecțiile tractului urinar apar când germenii pătrund în vezică și apoi către rinichi. Sunt mult mai frecvente la fete, deoarece uretra lor este mai scurtă și mai aproape de anus, iar bacteriile pot pătrunde mai ușor din fecale în aparatul urinar. Băieții necircumciși mai mici de 1 an au, de asemenea, au un risc puțin mai mare de apariție a infecțiilor urinare.
Alți factori de risc sunt problemele la nivelul tractului urinar, de exemplu, un rinichi malformat sau un blocaj undeva de-a lungul tractului fluxului normal de urină, obiceiuri greşite de igienă și antecedente în familie de infecții urinare.
Simptomele, asemănătoare cu cele ale adulţilor
Majoritatea infecțiilor urinare apar în partea inferioară a tractului urinar, la nivelul uretrei și vezicii urinare. Acest tip de infecție urinară se numește cistită. Un copil cu cistita poate avea simptome precum durere, arsură sau o senzație de usturime când urinează, un impuls crescut sau o nevoie mai frecventă de a face pipi (deși doar o cantitate foarte mică de urină poate fi eliminată), febră, durere de burtă în zona vezicii urinare (în general sub buric), urină urât mirositoare care poate părea tulbure sau poate conține sânge.
O infecție care urcă prin uretere până la rinichi se numește pielonefrită și este mai gravă. Are acelaşi simptome ca cistita, dar copilul arată are o stare generală alterată și este mai probabil să aibă febră (uneori cu frisoane), simte dureri în lateral sau spate, se confruntă cu oboseală severă sau vărsături.
Cum sunt diagnosticate
Pentru diagnosticarea infecţiei urinare, se folosește o mostră de urină, necesară pentru testare. În cazul copiilor mari, proba se ia din urina proaspătă, direct în recipientul de recoltare. Pentru copiii mai mici, care sunt în scutec, se folosește un cateter, un tub subțire care se introduce în uretră până la vezică pentru a obține o probă de urină.
Proba poate fi folosită pentru o analiză de urină (un test care verifică microscopic urina pentru germeni sau puroi) sau o urocultură (care încearcă să crească și să identifice bacteriile într-un laborator). Cunoaşterea bacteriei care cauzează infecția ajută medicul să aleagă cel mai bun tratament.
Vezi şi: Cum se manifestă retinoblastomul, cea mai frecventă tumoră malignă la copii. Sfatul medicului
Se tratează cu antibiotic
După confirmarea diagnosticului, medicul prescrie tratamentul cu antibiotic. Repetarea analizelor după tratament este necesară, pentru a şti dacă infecţia a fost vindecată. O infecție urinară incomplet tratată poate reveni sau se poate răspândi. Cele mai multe infecții urinare se vindecă în decurs de o săptămână cu tratament. Antibioticele prescrise în infecţiile urinare trebuie urmate conform schemei, chiar dacă simptomele au dispărut.
Infecțiile severe implică spitalizare
Copiii cu o infecție mai severă pot avea nevoie de tratament în spital, astfel încât să poată primi antibiotice injectabil sau intravenos. Astfel de situații se impun când copilul are febră mare, sau este posibilă o infecție la rinichi, este mai mic de 6 luni, iar bacteriile din tractul urinar infectat se pot răspândi în sânge, sau dacă este puternic deshidratat și nu poate bea lichide sau lua medicamente pe cale orală.
