Ce faci când copilul vrea să muncească?
Probabil că nu te bucuri prea tare. Te gândeşti că o vară întreagă este o perioadă lungă şi, chiar dacă ai un copil care a crescut şi este acum adolescent, încă mai ai emoţii legate de pericolele ce l-ar putea pândi.
Poate crezi că oricum are toată viaţa la dispoziţie pentru muncă şi că ar fi mai bine ca în vacanţe să se odihnească. Mai mult, ţi se pare că ar fi bine să se mulţumească cu banii pe care îi obţine de la voi.
Un pas spre independenţă
Nu interpreta greşit dorinţa adolescentului de a lucra în vacanţă. Nu este un gest de frondă şi nici tu nu eşti un părinte depăşit de nevoile financiare ale tânărului. Pur şi simplu acesta simte nevoia de a fi independent câştigând propriii lui bani.
Iar experienţa unui job de o vară, ales cu grijă, poate fi extrem de utilă pentru orice tânăr. Muncind, devine mai responsabil, îşi poate descoperi aptitudini pe care nu le ştia, învaţă un nou tip de socializare, cea de la locul de muncă, şi începe să înţeleagă valoarea banilor câştigaţi pe cont propriu.
Tocmai de aceea, dacă adolescentul intenţionează să lucreze pe perioada vacanţei, nu te opune! Specialiştii te sfătuiesc să-l susţii sau chiar să-l ajuţi să-şi caute un loc de muncă potrivit.
Banii nu sunt totul
Copilul tău vrea să petreacă o vacanţă la mare, iar soluţia este să lucreze pe litoral, iar cu banii câştigaţi să se întreţină? Poate lucra ca salvamar, ca barman, ghid, ospătar, vânzător ambulant sau poate promova diverse produse şi oferte în hipermarketuri.
Astfel de locuri de muncă le aduc adolescenţilor venituri suficiente încât să poată trăi un sezon la mare, lucru pe care, din banii oferiţi de tine, poate nu şi l-ar permite. Muncind, adolescentul învaţă să interacţioneze cu oamenii, câştigă la capitolul autocontrol şi capătă stimă de sine când observă că munca îi este apreciată.
Mai mult, învaţă cum trebuie să îşi gestioneze banii câştigaţi, în aşa fel încât să-şi acopere toate nevoile. Dar banii nu sunt tot ceea ce contează. Copilul ar trebui să aleagă acele locuri de muncă ce îi asigură şi o experienţă profesională pe care o va putea folosi mai târziu în viaţă.
De exemplu, dacă doreşte să facă o facultate de studii culturale sau de limbi străine, încurajează-l să lucreze ca ghid. Va exersa limbile străine şi în acelaşi timp va putea conversa cu turiştii despre cultura ţărilor din care provin aceştia.
La muncă peste hotare
Dacă este deja student, copilul tău poate alege unul dintre programele de muncă peste hotare, favorizat chiar de facultatea la care studiază. Este o ocazie bună pentru ca el să câştige o sumă mare de bani într-un timp scurt şi, în plus, să cunoască, într-un mod autentic, un alt stil de viaţă.
Sigur că nu este simplu pentru tineri ca după un an de şcoală să lucreze şi din toamnă să o ia de la capăt cu învăţatul. Dar cei mai mulţi dintre studenţii care participă la aceste programe susţin că, pe lângă muncă, au timp şi de distracţie pe măsură.
Nu-l lăsa să neglijeze şcoala
Rolul tău de părinte nu se sfârşeşte în momentul în care copilul se poate întreţine singur. Veniturile câştigate vara sunt de obicei insuficiente pentru o perioadă lungă de timp. Din acest motiv, dependenţa lui de familie va începe iar în momentul în care îşi reia studiile.
Dacă va dori să aibă în permanenţă un serviciu cu jumătate de normă, este bine să discutaţi serios şi să decideţi împreună dacă aceasta este o soluţie bună. Prioritatea pentru copil ar trebui să fie şcoala, nu câştigarea banilor.
Fiind obosit, copilul ar putea face faţă mai greu cerinţelor profesorilor şi ar putea neglija studiul. Mai grav, ar putea chiar renunţa la studii în favoarea muncii care i-ar aduce, pe termen scurt, satisfacţia independenţei şi aprecierea colegilor şi a şefilor.
Doctor Click! vă sfătuieşte
Dacă părintele se opune unei astfel de experienţe pentru fiul sau fiica sa, probabil că încă nu este pregătit pentru rolul de părinte de adolescent. Genul acesta de părinte este speriat de câştigarea independenţei de către copilul său, de desprinderea acestuia din cuibul parental.
Acest pas către independenţă îl face pe părinte să se simtă un pic debusolat, dar fiecare părinte este obligat să ajungă, cu sau fără voie, la momentul în care copilul îşi va lua viaţa în propriile-i mâini.
