Cum se tratează corect scarlatina la copii

Scarlatina este produsă de streptococul beta-hemolitic din grupa A, care se transmite prin strănut, tuse, secreţii nazale, prin contactul cu obiectele contaminate (jucării). Dată fiind uşurinţa cu care se transmite, scarlatina duce la apariţia unor focare epidemice în grădiniţe sau şcoli, mai ales iarna sau la începutul primăverii. Bolnavul este contagios atâta vreme cât streptococul este prezent în nas şi gât, până la începerea tratamentului.

Diagnosticul de scarlatină este pus cu ajutorul unor analize precum exsudatul faringian, care se recoltează dimineaţa, înainte ca micuţul să se spele pe dinţi sau să mănânce. Debutează cu febră După perioada de incubaţie, care este de cel mult 10 zile, scarlatina se manifestă prin febră, dureri de cap, inflamaţia gâtului şi amigdalelor (angina), alterarea stării generale şi uneori prin vărsături. După 1-2 zile apare erupţia, mai întâi pe gât şi pe torace, care se răspândeşte pe tot corpul în următoarele 24 de ore.

Erupţia din scarlatină este roşie, aspră la pipăit şi produce mâncărime copilului. De asemenea, micuţul are buzele foarte roşii, iar obrajii au un aspect „pălmuit”. După câteva săptămâni, erupţia păleşte şi devine stacojie şi dispare.

Citeşte şi:

- Cum întăreşti imunitatea copilului

- Când şi cum dai antibiotice la copil

- Bolile copilăriei, un rău necesar

Copilul cu scarlatină trebuie internat în spital, în general, o săptămână. Este nevoie de tratament cu antibiotice (penicilină), terapia continuând şi după externare.

„Tratamentul simptomatic se adresează febrei, cefaleei şi durerilor la înghiţire. Sunt indicate gargara şi bomboanele antiseptice. Tratamentul igieno-dietetic se referă la asigurarea unei igiene a tegumentelor şi mucoa-selor, la dezinfecţia continuă a obiectelor care au fost contaminate de secreţiile orofaringiene şi nazale, eliminate la începutul bolii. Baie se face numai la sfârşitul afecţiunii”, afirmă dr. Vlad Portelli, medic generalist pediatrie.

În general, dacă tratamentul este urmat corect, scarlatina are o evoluţie benignă. Posibilele complicaţii pot afecta inima (endocardita bacteriană), articulaţiile sau rinichii.

- Spre deosebire de multe alte boli ale copilăriei, scarlatina nu poate fi prevenită prin vaccinare.

- Pentru a limita riscul de îmbolnăvire, copiii trebuie să se spele des pe mâini.

- Scarlatina este mai rar întâlnită la bebeluşi, pentru că micuţii beneficiază de protecţie prin intermediul laptelui matern.

Dr. Vlad Portelli,

medic generalist pediatrie, Nei Medica, Bucureşti

Tratamentul scarlatinei se face cu penicilină G în injecţii intramusculare, la 8 ore. După 3 zile se poate trece la penicilina V în doze ceva mai mari. Pentru o mai bună absorbţie, tabletele se administrează pe nemâncate (o oră înainte şi o oră după priză se poate mânca). În total, tratamentul cu penicilină (G apoi V) va dura 7-10 zile.

După externare, în a 7-a zi, a 14-a zi şi a 21-a zi se va administra moldamin, pentru a acoperi perioada când pot apărea complicaţii imunologice. La persoanele alergice la penicilină, scarlatina se tratează cu eritromicină tablete sau claritomicină tablete, durata tratamentului fiind de 10 zile.

Profilaxia se face prin triaje de către medici sau asistente medicale în colectivităţile de preşcolari, şcolari, tabere şi colonii de copii etc., mai ales în sezonul rece.