Vicii? Aşa îl ţii departe de ele!

Primul pas este să aflăm ce se întâmplă în mintea lui. „Pentru a înţelege comportamentul unui adolescent, este bine să ştim că ei sunt nevoiţi să facă faţă unor schimbări hormonale, concomitent cu provocarea psihologică de a învăţa autonomia şi de a-şi defini identitatea”, explică Mihail Ion Militaru, psiholog şi psihoterapeut. „De la vârsta de 12 ani până spre 20 de ani, numărul de sinapse se reduce la jumătate şi afectează chiar controlul impulsurilor, pentru că dezvoltarea, maturizarea creierului începe din zona bazală. Comportamentul greu de înţeles al adolescenţilor are o justificare prin schimbările din creierul lor, modificările hormonale şi nevoia de a-şi creşte autonomia. Se ştie că adolescenţii sunt predispuşi să îşi asume riscuri, mai ales când sunt în grup, că îşi bazează deciziile pe emoţii şi că sunt în căutarea unor activităţi facile, care le oferă o recompensă imediată.” Neînţelegerea, o cauză posibilă Multe studii bazate pe imagistică privind maturizarea creierului între 12 şi 24 de ani explică transformările care stau la baza reacţiilor adolescentine nedorite de părinţi. Ei pot interpreta greşit emoţiile altora - frica drept furie, de exemplu - şi pot riposta la ceea ce percep.

„Este o perioadă în care părintele are nevoie de înţelepciune şi de detaşare, în care poate învăţa să-i arate copilului său încredere şi respect”, spune Mihail Ion Militaru. „Copilul blând şi iubitor începe să se distanţeze emoţional, să devină altcineva, nu o prelungire a părintelui. Din cauza schimbărilor din creier, se simte neînţeles, se irită uşor, îşi înfrânează mai greu impulsurile. Iar consumul de substanţe care dau dependenţă este modalitatea în care poate obţine o recompensă într-un timp scurt.”

Citeşte şi: Dependenţa de alcool, problemă ce are rezolvare

Potrivit unor studii recente, adolescenţii nu anticipează în mod real efectele unei acţiuni în care se implică şi îşi asumă riscuri mari. Practic, ei înţeleg că există un risc, dar îl subevaluează, explică psihoterapeutul. Iar riscul de a dezvolta o dependenţă după un consum minim de substanţe este maxim în adolescenţă.

Drogul devine o cale uşoară de a obţine satisfacţie, mulţumire, trăiri extatice. Astfel, adolescentul nu mai face eforturile necesare pentru a se integra în lumea adulţilor, cu toţi paşii care trebuie parcurşi şi cu dificultăţile ei. Până la urmă, este un mod de a rămâne copil. Iar această alegere este, deseori, consecinţa lipsei de atenţie şi de încurajare pe care a simţit-o în copilărie. În astfel de cazuri, a sosit momentul ca părintele să înţeleagă acest lucru şi să i le ofere acum.

Aşa cum ziua bună se pregăteşte de dimineaţă o bună comunicare între părinte şi adolescent se pregăteşte în copilărie.

Dacă vă trataţi copiii cu respect, dacă le acordaţi atenţie, dacă discutaţi despre evenimentele zilei şi dacă le antrenaţi capacitatea de analiză raţională a reacţiilor emoţionale, ei vor fi mult mai puţin afectaţi de manipulările emoţionale ale celor din anturaj. De asemenea, vor avea mijloace de gestionare a momentelor dificile, vor şti să se relaxeze, vor avea o bază sigură pentru a-şi dezvolta autonomia şi identitatea de sine. Încercarea de a face asta cu un adolescent are şanse mici de reuşită.

Practic, adolescenţa scoate la lumină ceea aţi clădit în copilărie. Tot în adolescenţă, se verifică şi se întăresc comportamental metode de relaxare, de gestiune a situaţiilor stresante şi de obţinere a satisfacţiei. Învăţaţi-l să facă sport, să stabilească o conexiune cu natura, să se relaxeze, să participe la activităţi folositoare pentru societate şi să aibă valori care construiesc. Altminteri, anturajul poate propune alte mijloace care, în timp, pot deveni vicii. Noi construim obiceiurile şi e important ca ele să fie sănătoase. Atunci când dependenţa începe să fie vizibilă, este necesar ajutor specializat şi tratament.