Educaţia pozitivă: ce este şi cum îl ajută pe copil

Te străduieşti să fii un părinte cât mai bun, dar s-ar putea să devii frustrat de provocările nesfârşite care ţi se ivesc. Educaţia pozitivă poate fi de ajutor şi dă ocazia părinţilor să se apropie mai mult din punct de vedere emoţional de cei mai mici din familie.

Nu există nimic la fel de emoţionant, sfâşietor şi intimidant precum creşterea unui omuleţ. Când porneşti în această aventură, te întrebi cum să modelezi acel pui de om pentru a ajunge un adult sănătos, echilibrat şi plin de compasiune. Aici intervine educaţia pozitivă, un set de tehnici parentale create de psihiatrii vienezi Alfred Adler şi Rudolf  Drikurs, care încurajează respectul reciproc. Creşterea copilului înseamnă mai mult decât să-l faci să se comporte bine. Presupune să vă înţelegeţi bine. Dacă te-ai săturat să strigi la cel mic din cauza comportamentului lui necorespunzător, să ai mereu lupte de putere şi să foloseşti pedepse ineficiente, descoperă modurile în care educaţia pozitivă vă poate îmbunătăţi relaţia!

Găseşte cauza comportamentului nedorit

Există întotdeauna ceva care motivează comportamentul perturbator al unui copil. De vină pot fi lipsa abilităţii de a-şi controla sentimentele, dorinţa de a-ţi atrage atenţia sau de a-şi afirma rolul de lider. Purtarea rea este pur şi simplu un simptom. De aceea marea ta provocare este să găseşti cauza. Dacă un copil nu primeşte atenţie în mod pozitiv, va găsi ceva care să atragă atenţia în mod negativ. Întreabă-te mereu care este scopul acţiunilor sale, ce încearcă să-ţi transmită. Dacă tânjeşte după prezenţa ta, joacă-te cu el şi lasă-l pe el să ghideze jocul. Când ştii că urmează o perioadă din zi în care nu-i poţi da atenţie, petrece timp cu el înainte şi asigură-l că vrei să continuaţi şi după ce vei fi din nou disponibil.

Creează-i obişnuinţe bune

Indiferent de vârsta lor, copiii au nevoie de rutină şi consecvenţă. Sigur, nu poţi controla totul şi întotdeauna apar evenimente neaşteptate, dar, pe cât posibil, trebuie să încerci să creezi o rutină pentru fiecare parte a zilei, să-i imprimi obiceiuri bune la culcare, la trezire, la ora prânzului. Copilul va fi mai liniştit dacă acţiunile tale sunt predictibile. Va şti că înainte de culcare trebuie să mănânce de seară, să se joace puţin, apoi să-şi îmbrace pijamalele, să se spele şi să asculte o poveste înainte ca lumina să fie stinsă. Treptat, acest tipic şi altele va fi urmat fără vociferări.

Fii ferm sau lasă-l să suporte consecinţele

Când le reamintim copiilor regulile, le putem vorbi într-un mod paşnic, care să nu jignească sau să ruşineze. Putem folosi un ton ferm, dar amabil şi iubitor. De pildă, dacă cel mic îşi lasă hainele la întâmplare îi poţi spune: „Sunt bucuroasă să vă spăl rufele în fiecare săptămână, atâta timp cât hainele dumneavoastră sunt puse în coş şi nu sunt împrăştiate pe podea‟. În acest fel, stabileşti o regulă într-un mod jucăuş şi cu calm. În plus, când este posibil, lasă-l să descopere consecinţele faptelor lui. Dacă refuză să poarte mănuşi, lasă-l fără mănuşi. Când mâinile i se vor răci, sigur îţi va cere mănuşile, iar data viitoare va fi mai cooperant.

Ignoră comportamentul nedorit

La fel ca în situaţia în care ai o iritaţie pe piele şi mâncărimile îţi agravează problema, un comportament nepotrivit al copilului este accentuat de un părinte care reacţionează prin ridicarea tonului, cicăleli, sau prin pedepse, inclusiv unele corporale. De aceea, în acest caz, ignorarea copilului care nu se poartă aşa cum îţi doreşti este cea mai bună metodă. Nu te aştepta să funcţioneze imediat, pentru că este ceva normal să te provoace mai mult printr-un comportament negativ, menit să-ţi atragă atenţia. Atâta vreme cât nu se ajunge la loviri, continuă să te preface că nu vezi nimic din ceea ce face, până când nu observi că se poartă frumos, moment în care intervii şi-l lauzi.

Elimină cuvintele care îi scad încrederea în sine

Ruşinea şi vina nu sunt soluţii pozitive pentru părinţi. Nu fiecare copil este Einstein la şcoală sau un sportiv înnăscut. Ameninţarea verbală sau lovirea, folosite pentru a face un copil să te asculte, dau rezultate pe moment. Copiii care primesc pedepse corporale tind să devină agresivi şi au un risc crescut de tulburări de sănătate mintală. Vorbele pot răni şi ele, deci evită fraze de tipul: „De ce nu te comporţi cum trebuie? Nu este atât de greu!‟, „Colegii tăi iau note bune. Tu de ce nu poţi?‟. Educaţia pozitivă te sfătuieşte să ignori comportamentul greşit, să-l lauzi şi să-l recompensezi pe cel corect, să-i explici care sunt urmările faptelor lui, dar fără a-l înjosi sau a-l compara cu alţi copii.

INFO

„Inteligenţa emoţională în educaţia copiilor‟, de Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, Editura Curtea Veche

Este important să lăudaţi anumite comportamente („Eşti atât de drăguţ cu sora ta!‟) şi nu calităţi globale („Eşti băiat bun!‟), pentru că un cuvânt de apreciere bine formulat îi oeră copilului informaţii explicite despre ceea ce a fost demn de laudă în comportamentul său, pentru a-l putea lăuda. (…) De multe ori, părinţii trec cu vederea un comportament potrivit, îl laudă cu jumătate de gură sau folosesc vorbe de laudă cu caracter general, pentru că au oboist să asiste la atâtea comportamente nepotrivite şi nu se aşteaptă ca laudele să schimbe ceva.