Dependenţa de jocurile video: ce e de făcut. Sfatul psihologului

Adolescenţa este una dintre cele mai frumoase etape ale vieţii. Însă, într-o eră a tehnologiei, jocurile video îl pot acapara şi pe adolescentul tău, de aceea e bine să ştii cum este indicat să procedezi în această situaţie.

Considerată boală mintală

Recent, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a inclus oficial dependenţa de jocurile video pe lista afecţiunilor mintale. Din cauza gravităţii sale, jucatul compulsiv este încadrat în aceeaşi categorie cu dependenţa de droguri şi cu cea de jocuri de noroc. Adolescentul este prins în această capcană mai ales în perioada de tranziţie, în care apar diverse schimbări  ̶  de ordin fizic şi emoţional, fiind atras să se refugieze într-un univers paralel. Din păcate, efectele negative nu vor întârzia să apară, programul de odihnă, rezultatele şcolare şi relaţiile sociale vor avea de suferit, iar tânărul va ajunge să se izoleze de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.

Cum apare dependenţa

Potrivit psihologului Monica Bolocan, interesul, pasiunea şi dependenţa sunt noţiuni diferite. În cele mai multe cazuri, poate fi vorba doar de un interes exagerat pentru un anumit joc, adolescentul alegând această activitate pentru că nu are altceva mai interesant de făcut sau pentru că toţi prietenii lui sunt înrolaţi online în acel joc. „Un control redus al impulsului şi o inhibiţie slabă stau, de obicei, la baza oricărui tip de dependenţă. De asemenea, abilităţile scăzute de comunicare şi de relaţionare, mediul social, familial şi şcolar defavorabil (conflictele, agresivitatea, divorţul părinţilor, inadaptarea socială şi şcolară) determină refugierea adolescentului în lumea virtuală, acolo unde poate controla mai uşor totul şi îşi poate crea o viaţă aşa cum şi-o doreşte“, precizează psihologul Monica Bolocan.

Comportamentele care trădează dependenţa

Potrivit specialiştilor din Marea Britanie, dependenţa adolescentului de jocurile video poate fi depistată cu ajutorul anumitor trăsături comportamentale. Acestea sunt reprezentate de lipsa interesului pentru alte tipuri de activităţi precum cele şcolare, schimbările frecvente de dispoziţie afectivă, mai ales când i se limitează sau i se interzice total accesul la tehnologie, problemele de comportament şi abordarea excesivă a subiectelor legate de jocurile video, însoţită de dezinteresul pentru orice alte subiecte.

Lipsa controlului, cel mai important simptom

În momentul de aşa-zisă relaxare, adolescentul nu are control asupra timpului alocat jocurilor video, găsindu-se în imposibilitatea de a le pune stop, acest lucru întâmplându-se, de obicei,  doar în urma limitelor impuse de părinţi. Deoarece jocurile video reprezintă singura sursă de plăcere, în momentul în care este nevoit să ia o pauză, adolescentul poate deveni trist, furios sau anxios, comportându-se asemeni unei persoane aflate în sevraj.

Viciu camuflat în formă de relaxare

Adolescentul devine dependent de o activitate atunci când aceasta reprezintă singura modalitate de a se simţi bine. Când are o după-amiază liberă, de exemplu şi poate alege să facă ce îşi doreşte, el va avea tendinţa să aleagă jocurile video, motivând că le găseşte ca fiind o formă de relaxare la îndemână care îi oferă plăcere şi îl ajută să se deconecteze. În realitate, este o iluzie. „Şi nu este de mirare că acest lucru se întâmplă, având în vedere că jocurile video sunt anume gândite şi construite de producătorii lor pentru a-i ţine pe jucători cât mai mult timp ancoraţi în această activitate, industria jocurilor video fiind una dintre cele mai prolifice!“, precizează psihologul Monica Bolocan.

Cum îţi poţi ajuta adolescentul

Pentru a te asigura că jocurile video nu devin principalul refugiu al copilului tău, este bine să îl impulsionezi să comunici mai des cu el şi să aveţi faceţi activităti împreună.  Totodată, e bine să îl impulsionezi să se vadă cu prietenii sau să îşi dezvolte un hobby. Este recomandat ca totul să se întâmple treptat, ci nu dintr-o dată, pentru a evita acumularea frustrărilor care se vor transforma ulterior în altă dependenţă.

Casetă Sfatul specialistului

Monica Bolocan, psiholog clinician specialist, Clinica NEUROAXIS

Părinţii trebuie să preia controlul asupra situaţiei până nu este prea târziu. Graniţa dintre normalitate şi patologie este extrem de fină. Aceştia trebuie să le ofere adolescentului propriul model de comportament şi să observe dacă nu cumva, la rândul lor, sunt dependenţi de jocuri sau reţele de socializare. În acelaşi timp, trebuie să conştientizeze că jocurile video şi calculatorul sunt resurse pe care chiar ei le-au achiziţionat şi le-au pus la dispoziţia copilului, de aceea au putere de decizie asupra acestora, putând restricţiona accesul la ele. În cazul în care se simt depăşiţi de situaţie, părinţii nu ar trebui să ezite să apeleze la ajutorul unui psiholog.