Timpul petrecut în afara familiei, în afara mediului controlat de părinţi, este valoros pentru tinerii aflaţi în perioada de definire a identităţii, susţin psihologii. De pildă, taberele îi pot responsabiliza.

În calitate de părinte, este important să înţelegi că tânărul preadolescent sau adolescent trece prin încercări dificile în drumul său spre construirea imaginii de sine şi a identităţii. Ca orice lucru valoros, identitatea nu se obţine uşor, ci cu efort şi cu încercări de a depăşi obstacole, printre care amintim impunerile şcolii şi ale părinţilor, formarea şi menţinerea grupului de prieteni. Pentru a-l ajuta să le depăşească, poţi doar să îi fii alături de la o distanţă oarecare.

Petrecerea timpului liber, pe vârste

  •  În jurul vârstei de 10 ani, copiii încep să aibă dorinţa de a fi independenţi, dar este firesc să plece în tabere ş excursii însoţiţi de adulţi. În această perioadă, este esenţial ca părinţii să îi încurajeze şi să le respecte dorinţele. Nu trebuie să îi forţeze să facă faţă unor condiţii grele doar pentru a se căli – acest lucru poate avefecte negative majore în dezvoltarea psihică ulterioară a copiilor. De asemenea, nici să le interzică experienţele din cauza propriilor lor temeri nu este o măsură corectă.
  • Pe la 14 ani, tinerii devin independenţi într-o măsură mai mare, le place să facă lucruri de care părinţii nu ştiu, au nevoie să fie stăpâni pe timpul lor şi să ia decizii despre cum îl petrec. Tinerii pot fi încurajaţi să se organizeze singuri şi cu responsabilitate în legătură cu petrecerea timpului în afara familiei. Părinţii pot fi alături de ei pentru a discuta şi planifica aceste evenimente. De asemenea, este crucial ca părinţii să îi înveţe să se protejeze de eventualele neplăceri.
  • Începând cu 18 ani, este firesc ca tinerii să îşi planifice vacanţele şi timpul liber pe cont propriu, comunicând părinţilor ideile la care s-au gândit.

Copiii devin mai responsabili

Petrecerea timpului în afara familiei, atâta timp cât respectă dorinţa şi nevoia de protecţie a copilului, are mai multe avantaje. Când îşi planifică excursia, adolescentul îşi dezvoltă capacitatea de anticipare – învaţă să îşi organizeze timpul, activităţile şi resursele necesare. De aceea, este bine ca părinţii să îi înveţe pe copii să îşi facă singuri bagajul şi să îi asiste, nu să îl facă în locul lor. Pe perioada călătoriei, copiii învaţă să îşi rezolve singuri problemele, să îi ajute pe colegii lor sau să le ceară ajutorul. De asemenea, deprind capacitatea de a se descurca singuri în diverse situaţii, de a deveni responsabili. De aceea, este bine ca părinţii să menţină comunicarea cu copilul prin telefon sau imagini doar pentru strictul necesar şi exclusiv la dorinţa şi nevoia copilului, deci nu să iniţieze ei comunicarea. Socializarea şi descoperirea unor modele noi şi diferite de a aborda diverse situaţii este un câştig în independenţa personală. Şi părinţii pot avea avantaje din plecarea copiilor în călătorii, tabere etc. – ei pot folosi acest timp pentru ei, se pot redescoperi şi pot petrece timpul altfel decât atunci când copiii sunt acasă şi nevoile lor primează.

Încrederea e de bază

„Ingredientul“ principal care stă la baza deciziei de a lăsa copilul să plece în călătorii este încrederea – a părinţilor în ei înşişi şi în copiii lor. De asemenea, principalul câştig al copiilor este tot încrederea – în propria persoană şi în capacitatea de a face faţă situaţiilor noi fără ajutorul imediat al părinţilor. În excursii şi tabere copilul învaţă să îşi facă prieteni şi să colaboreze în echipă.

Sfatul specialistului

Cristina Stroe, psiholog, specialist în consiliere psihologică,

psihoeducatia.ro, tel. 0722.474.573

Timpul petrecut de adolescenţi în afara familiei este o ocazie bună pentru a creşte şi a se responsabiliza. Nu de puţine ori, la întoarcerea dintr-o tabără, cantonament sau excursie de câteva zile, părinţii primesc acasă o persoană diferită de cea care a plecat. „Parcă a mai crescut“, spun ei, obişnuiţi fiind să recunoască în dezvoltarea fizică unicul mod de a creşte. Chiar dacă nu a crescut fizic, e adevărat că a devenit o persoană puţin mai matură, cu câteva experienţe personale în plus, cu câteva încercări depăşite pe cont propriu. Şi acesta este un dar nepreţuit pe care părinţii îl pot face copiilor, renunţând câte puţin la controlul asupra lor.