De ce apare teama de dentist?

Frica de dentist ne macină pe mulţi dintre noi. Această teamă presupune lucruri diferite de la o persoană la alta. Pentru unii dintre noi este teama de durere, pentru alţii este vorba despre amintirile neplăcute din copilărie legate de zgomotele sau mirosul specific din cabinetele stomatologice.

Şi uite aşa, aceste temeri ne ţin departe de stomatologul nostru. Consecinţa? Problemele dentare care se agravează şi ne forţează să tolerăm durerea şi să amânăm la nesfârşit vizita la stomatolog.

Ştiai că una din 3 persoane suferă de anxietate dentară moderată? Sau că una din 8 persoane suferă de fobie dentară? Dr. Lorelei Nassar, specialist în chirurgie şi implantologie dentară explică motivele acestor probleme: "frica de dentist e o temere des întâlnită şi vine de demult,din subconştientul colectiv, din vremurile în care sigurul tratament dentar era extracţia efectuată de fierarul satului fară anestezie. Mai există o variantă: groaza pe care am trăit-o, copii fiind, în cabinetele dentare şcolare sau în policlinica de cartier. Aici nu găseai rezerve mari de anestezic, tratamentul dentar fiind însoţit mereu de mirosul înţepător şi bâzâitul de turbină. Pentru că memoria corporală este mai tenace decât cea mentală, mirosurile însoţite de durere sau de o senzaţie neplăcută se grefează adânc-adânc în noi. Una peste alta, orice traumatism lasă o amprentă chimică în creierul nostru, generat de descărcarea unor substanţe ce marchează anumite trasee neuronale, ale căror urme nu se şterg aşa uşor sau nu se şterg deloc. Aşa se face că o amintire neplăcută ne însoţeşte mult mai multă vreme decât una frumoasă, cu atât mai mult cu cât un eveniment dureros suscită un răspuns emoţional generat de sistemul limbic ce pune în activitate reflexele cele mai vechi de supravieţuire.", spune specialistul Nassar.

O importanţă majoră o are modul în care percepem cavitatea orală. Gura este locul de intrare în organism al alimentelor, dar şi locul de ieşire pentru graiul articulat. Deci este ca "o poartă" spre şi dinspre corpul nostru, locul de comunicare cu lumea din exterior. Ei bine, tratamentul dentar penetrează această comunicare, fiind perceput ca şi maxim invaziv de către forul nostru interior.

La toate aceste se adaugă şi poziţia de lucru. "Poziţia actuală este cu pacientul semiculcat în scaunul stomatologic, pentru ca aceasta să fie într-o stare de confort maxim şi să aibă tot spatele şi corpul sprijinite de scaun. Da, dar asta îi lasă burta dezvelită, la vedere, vulnerabilă! Ori dacă spatele e protejat de coloana vertebrală şi coaste, burta e moale şi neprotejata de nimic, iar la femei e cu atât mai preţioasă cu cât în ea se poate afla un bebeluş! Alături se află şi medicul aşezat în scaun, dar într-o poziţie de control, aplecat deasupra pacientului. Iar această poziţie este resimţită ca atare de fiecare dintre noi.", adaugă dr.Nassar.