Ce înseamnă să fii un om „normal”?

Dacă în schimb, ne spune cineva că nu suntem oameni „normali”, ne putem simţi chiar jigniţi de acest lucru pentru că lumea în care trăim, societatea şi psihologia vremurilor noastre ne împinge mereu să fim diferiţi. „Be different!” „Think Different” sunt lozinci care definesc însăţi scopul vieţii pentru mulţi.

Căutăm astfel, mai degrabă inconştient decât conştient să fim diferiţi prin orice, de la haine, la machiaj, la modul de exprimare, jobul pe care ni-l luăm, oamenii de care ne înconjurăm, hrana pe care o mâncăm, etc., etc. Omul din ziua de azi urăşte „normalul”! Normalul este rău, este dispariţie, este abolirea propriei valori, este inexistenţă! Şi totuşi, a fost o vreme când acest „normal” înseamna orice numai asta nu!

Adoplhe Quetelet, „inventatorul normalului”

Daţi-mi voie să vi-l prezint pe Adoplhe Quetelet, „inventatorul normalului”. Quetelet a fost cel mai tânăr şi totodată primul absolvent al Doctoratului în matematică de la Universitatea din Gent, Belgia. Pasionat de astronomie Quetelet a depus toate eforturile posibile pentru a construi un observator astronomic în Belgia, ceea ce la ora aceea reprezenta unul dintre simbolurile de putere şi forţă economică şi militară a unei ţări. Totul a decurs conform planului până când în Belgia au izbucnit revoltele sociale ceea ce a pus punct avântului său muncitoresc şi ştiinţific. Astfel, Quetelet s-a văzut nevoit să îşi focalizeze atenţia în altă direcţie şi anume asupra comportamentului social uman şi a felului său impredictibil de manifestare.

Aceasta a fost scânteia care i-a aprins mintea şi l-a făcut să se întrebe dacă există oare vreun mod prin care să poată descoperi o modalitate prin care să înţeleagă, controleze şi să conducă societatea. Întreaga sa carieră de până atunci a fost dedicată descoperirii unor linii comune, manifestări asemănătoare ale corpurilor celeşti. A căutat să găsească acele pârghii ascunse care pun universul în mişcare. Acum era momentul să aplice această cunoaştere într-o nouă direcţie.

Quetele s-a folosit de toată pregătirea ştiinţifică de care dispunea şi, printr-o sclipire de geniu, a aplicat una dintre cele mai uzitate tehnici din astronomie, în domeniul social. Norocul a fost de partea sa, pentru că timpurile în care a trăit a fost chiar momentul în care guvernele şi forţele militare au început să colecteze informaţii despre populaţie şi să le pună în ordine. Doar că nimeni nu ştia cum să le folosească şi ce să facă cu ele.

Una dintre preocupările oricărui astronom din acea vreme era să măsoare, printre altele, viteza corpurilor cereşti. Problema era că fiecare venea cu versiunea sa proprie reieşind astfel 10 cifre diferite, pentru acelaşi obiect. Pentru a rezolva această problemă, astronomii au venit cu o soluţie ingenioasă. Au creat aşa numita „metodă de mijloc” şi anume, au adunat toate cifrele şi le-au împărţit la numărul de astronomi care au oferit acele cifre. Astfel, s-a ajuns la o viteză medie aproximativă pentru fiecare planetă, cometă, şamd. Geniul lui Quetelet a fost să folosească această tehnică în domeniul uman şi social, în căutarea acelor linii comune între oameni, a acelui om arhetipal.

Obişnuitul este cel superior

A început cercetările sale focalizându-se pe media diferitelor părţi corporale şi apoi extinzându-se tot mai mult, introducând mereu date noi, informaţii noi, cum ar fi rata sinuciderilor, a naşterilor anuale, a şomajului, a venitului mediu, a tipurilor de fărădelegi, a învăţământului şi lista poate continua… Folosind datele obţinute din măsurarea corpului fizic, Quetelet a început să schiţeze „omul obişnuit.” Atenţie însă, pentru Quetelet „obişnuit” reprezenta însăşi perfecţiunea. Cu cât erai mai aproape de arhetipul „obişnuitului” cu atât era mai bun, erai superior. Quetelet nu doar că avea o părere foarte bună despre „omul obişnuit,” dar în acelaşi timp, avea una foarte proastă despre cei care nu intrau în această normă.

“Orice este diferit de proporţiile şi condiţia Omului Obişnuit, constituie o diformitate şi o boală” spune el. Tot el continuă „Orice aspect care nu este asemănător, nu doar din punct de vedere al proporţiilor sau formei, dar depăşind aceste limite, constituie o Monstruozitate. Un om care posedă toate calităţile Omului Obişnuit, în orice epocă ar trăi, reprezintă tot ce este bun, frumos şi extraordinar.” Astăzi „omul obişnuit” reprezintă elementul comun al societăţii, liantul care susţine, menţine şi contribuie la dezvoltarea sau la distrugerea societăţii.

Omul obişnuit este plebea, goimea, turma. Foarte puţini sunt aceia care vor să fie „un simplu om” iar cei care doresc acest lucru, o spun dintr-o perspectivă a pierderii, a durerii, a lipsei şi nu dintr-o poziţie de putere, de forţă de control. Vezi tu, normalul este mumă sau ciumă în funcţie de poziţia pe care te afli. Dacă vii de pe „minus,” de pe un nivel jos, dacă viaţa ta a fost o continuă suferinţă până acum, atunci vezi „normalul” ca pe o salvare. Dacă în schimbi vii de pe „plus,” din îndestulare şi prea plin, „normalul” devine o pierdere, o cădere, un pas înapoi. Societatea este reflexia fiecărui individ care o compune.

S-a folosit ideea lui Quetelet pentru a combate holera în Londra

Fiecare individ este expresia funcţiilor minţii şi creierului său, a organismului său ca întreg. Una dintre funcţiile de bază ale minţii este aceea de a automatiza procesele astfel încât să nu necesite prea multă energie de gândire. Acest automatism devine un obicei şi se manifestă automat, fără să implice un proces de gândire şi analiză conştientă. Ei bine, exact acelaşi proces se întâmplă atunci când categorisim ceva, când trage linie şi găsim numitorul comun într-un grup, naţiune sau specie. Aceasta este bazată pe conceptul exprimat de Quetelet care a pus în fapt, în manifestare acest automatism mental.

Fără să vrem, de fiecare dată când generalizăm, ne folosim de principiile articulate de Quetelet. Când ne gândim la etnie, profil psihologic, tip de personalitate, zodie, temperament, profesie, etc., ne gândim la un anumit tip de comportament sau manifestare comună tuturor celor care intră în acea categorie iar Adolphe a adus substratul ştiinţific al acestui impuls uman. Oameni din toate păturile sociale şi din toate orientările s-au folosit şi se folosesc de principiile aduse de Quetelet şi îl consideră un geniu care a reuşit să dezvăluie legile ascunse care guvernează societatea. Florence Nightingale a adoptat principiile sale în grija pentru copii şi adulţi declarând că Omul Obişnuit reprezintă manifestarea voinţei Divine.

Karl Marx s-a inspirat din ideile lui Quetelet când a dezvoltat principiile comunismului. Fizicianul James Maxwell s-a inspirat la rândul său atunci când a formulat teoria mecanicii gazelor. Doctorul John Snow (nu personajul din Game of Thrones!) s-a folosit de idea lui Quetelet pentru a combate holera în Londra în timp ce Wilhelm Wundt, părintele psihologiei experienţiale a proclamat că „Putem spune, fără să exagerăm, că putem învăţa mai multă psihologie din mediile statistice decât de la oricare dintre filozofi, cu excepţia lui Aristotel.”

Eugen Popa este Trainer Personal şi Profesional. Sloganul său este Învaţă Creşte Dăruieşte. Eugen îşi împarte timpul între Cursurile pe care le susţine, consultaţii şi dezvoltare personală. Afli mai multe despre el dând click AICI.