Afecţiune care împiedică muşchiul inimii să pompeze eficient sângele, cardiomiopatia este însoţită de simptome precum dificultăţile de respiraţie şi durerile în piept.

Există diferite forme de cardiomiopatie şi, de asemenea, o varietate de cauze. Din păcate, este o afecţiune care nu poate fi vindecată. Dar asta nu înseamnă că ne împiedică să ducem o viaţă normală: scopul principal al tratamentului constă în reducerea simptomelor.

Este de mai multe tipuri

Iată principalele 4 forme în care se manifestă boala muşchilor inimii:

1. Cardiomiopatia hipertrofică

Aceasta este cea mai frecventă formă de cardiomiopatie. Muşchiul cardiac suferă o îngroşare anormală şi, prin urmare, inima trebuie să muncească mai mult pentru a propulsa acelaşi volum de sânge în organism. În cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, muşchiul cardiac îngroşat exercită o presiune pe una dintre camerele inimii, ceea ce facilitează blocarea fluxului de sânge şi, uneori, provoacă scurgeri în valva mitrală.

În unele cazuri, muşchiul cardiac lărgit nu mai este capabil să se relaxeze între bătăi, aşa cum face în mod normal, şi astfel nu mai primeşte sânge oxigenat, necesar pentru desfăşurarea normală a activităţilor cardiace. Cauza principală a acestei boli este, potrivit cercetărilor, un defect genetic.

2. Cardiomiopatia dilatativă

În acest tip de boală, pereţii inimii se întind şi devin mai subţiri din cauza creşterii volumului uneia sau a mai multor cavităţi ale inimii. Această întindere slăbeşte muşchiul inimii, care nu reuşeşte să mai pompeze sângele cu suficientă putere.

3. Cardiomiopatia restrictivă

Acest tip este mai puţin frecvent. Apare atunci când muşchiul inimii se înţepeneşte, ceea ce împiedică ventriculele să se relaxeze şi să se umple complet cu sânge, între bătăile inimii.

4. Displazia aritmogenă de ventricul drept

În această formă rară de cardiomiopatie, celulele care formează muşchiul inimii se transformă în ţesut cicatrizat sau adipos (grăsime), provocând tahiaritmii ventriculare şi chiar moartea subită, mai ales în condiţii de efort susţinut.

Cauze multiple

Medicii au identificat multe cauze care pot provoca o cardiomiopatie. În unele cazuri, afecţiunea este ereditară, adică de origine genetică – se transmite de la părinţi la copii. Alte cauze pot fi: afecţiuni cardiace congenitale, boala arterială coronariană, hipertensiunea cronică, un atac de cord anterior care a provocat leziuni musculare cardiace (cardiomiopatie ischemică), valvulopatii, infecţii virale sau bacteriene ale inimii, unele tratamente pentru cancer (chimio - sau radioterapie),
diabetul şi alte boli sau tulburări metabolice.

Alţi factori care duc la cardiomiopatie sunt consumul excesiv de alcool, utilizarea de cocaină sau alte droguri ilicite, unele deficienţe nutriţionale şi anumite complicaţii legate de sarcină. Uneori, când cauzele bolii rămân necunoscute, vorbim despre cardiomiopatii idiopatice.

Se manifestă prin oboseală şi dureri în piept

În primele etape ale cardiomiopatiei, semnele nu sunt întotdeauna evidente. Dar, pe măsură ce boala se agravează, pot fi observate următoarele simptome: dificultăţi de respiraţie în timpul exerciţiilor fizice sau în timpul activităţilor zilnice, ameţeli sau leşin, durere în piept, oboseală, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, umflarea mâinilor, a picioarelor sau a abdomenului. În cazurile grave, toate tipurile de cardiomiopatie pot genera un ritm cardiac anormal (aritmii), cheaguri de sânge, atac de cord sau insuficienţă cardiacă.

Cum se tratează

Majoritatea formelor de cardiomiopatie sunt tratate cu medicamente şi prin schimbarea stilului de viaţă. Tratamentul depinde de tipul de cardiomiopatie şi de severitatea afecţiunii. În unele cazuri, este necesară intervenţia chirurgicală, pentru a regla ritmurile anormale ale inimii care pot pune în pericol viaţa bolnavului. De asemenea, pacientul va primi indicaţii în ceea ce priveşte efortul fizic permis.

Opinia specialistului

Dr. Lucian Dorobanţu, medic primar chirurgie cardiovasculară, www.drluciandorobantu.ro

Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) este o afecţiune cardiacă primară determinată de cele mai multe ori de factori genetici, caracterizată prin ȋngroşarea pereţilor ventriculari şi dezorganizarea arhitecturii muşchiului inimii. Este cea mai frecventă cardiomiopatie, prevalenţa acesteia fiind de 0.2% în populaţia generală. Dintre pacienţii cu CMH, o proporţie importantă dezvoltă forma sa obstructivă, denumită cardiomiopatie hipertrofică obstructivă (CMHO). În CMHO, tratamentul se adresează pacienţilor simptomatici.

El poate fi medicamentos, eficace în multe cazuri; în cele rezistente la tratamentul medicamentos se recurge la tratament invaziv. Tratamentul chirurgical este în acest moment indicaţie de clasa I şi constă în miectomie septală extinsă sau operaţia Morrow.

În Spitalul Monza se utilizează tehnica de miectomie „one piece”, tehnică ce presupune rezecţia septului într-o singură piesă, ale cărei dimensiuni sunt strict calculate şi realizate individual, pentru fiecare pacient în parte; valva mitrală, insuficientă în multe cazuri, nu se înlocuieşte ci se repară în peste 90% din situaţii. Când nu se poate efectua operaţia, în cazul pacienţilor care prezintă comorbidităţi importante şi care au risc operator crescut, se recomandă ablaţia septală alcoolică.