Deşi căpuşele există „de când lumea”, boala provocată omului de acestea - Lyme sau „boala cu o mie de feţe” ori borelioza- a intrat în nomenclatorul maladiilor abia de 40 de ani.

Multă vreme, nu a fost considerată o boală cu impact major şi, poate, de aceea nu a fost suficient popularizată. Pe de altă parte, datorită aspectului său „cameleonic”, cu o simptomatologie diversă şi de multe ori cu rezultate de laborator neconcludente şi o epidemiologie neclară, adeseori boala este greu de diagnosticat din timp. Nedescoperită din vreme, însă, ea poate da complicaţii foarte de grave. Descoperită devreme, însă, este complet vindecabilă.

Când trebuie să fim atenţi, pentru a nu contacta boala? De pe la mijlocul lunii mai până spre sfârşitul lui septembrie, căpuşele au capacitatea de a transmite, în anumite condiţii, temuta boală. O simplă plimbare prin natură se poate transforma într-un pericol real, dacă vom fi muşcaţi de o căpuşă infestată cu bacteria Borrelia burgdorferi (aceasta din urmă fiind vinovată de apariţia bolii Lyme.

Cum poate să ajungă bacteria periculoasă la om? Căpuşele trăiesc de obicei în iarba înaltă sau pe frunzele copacilor şi se hrănesc cu sângele animalelor. Bacteria este purtată de păsări sau de animale (iepuri, şoareci, veveriţe, căprioare, câini), iar căpuşele o sug o dată cu sângele, după care o transmit omului, în timpul muşcăturii. E important de ştiut că dacă un om devine purtător al bacteriei Borrelia burgdorferi, el nu este contagios pentru semeni (boala se transmite numai prin muşcătura de căpuşă). Pe de altă parte, alte insecte „vampir” (cum ar fi ţânţarii, puricii sau păduchii) nu sunt purtători ai bacteriei. Există însă riscul de a se transmite prin transfuzii de sânge sau de la mamă la făt, în cazul femeilor însărcinate care devin purtătoare ale bolii. În acest caz, dacă nu se intervine imediat medicamentos (cu antibiotice), există chiar riscul morţii fătului.

Citeşte articolul integral pe ANTENA SATELOR.