Mulţi dintre noi ne-am confruntat, în copilărie sau în adolescenţă, cu timiditatea. Dacă şi copilul tău se confruntă cu o astfel de problemă, e bine să ştii că există strategii prin care îl poţi ajuta să îşi depăşească timiditatea.

Din momentul în care devine adolescent, viaţa copilului tău capătă un ritm mai trepidant. Vrea să descopere cât mai multe, să se înţeleagă pe sine şi pe cei din jur şi, în acelaşi timp, să se distreze cât mai mult. Dar cum să facă toate astea? Uneori, presiunea poate deveni prea mare. Dintr-o dată, nu mai este „adorabil” să se înroşească în obraji, ci devine ceva ruşinos. Cum îl poţi ajuta să capete încredere în el şi să aibă curajul de a-şi arăta calităţile?

1. În primul rând, e important să înţeleagă că şi ceilalţi adolescenţi din jurul său trec prin aceleaşi stări. Mulţi nu o arată sau poate o arată într-un fel complet diferit de al lui. Fiecare are modul său propriu de a se apăra când este confuz sau speriat. Explică-i că nu e cazul să ia în serios fiecare remarcă arogantă! De multe ori, aroganţa ascunde în spatele ei timiditate.

2. În al doilea rând... Poate pentru el sună ciudat şi mult prea simplu, dar e important să înţeleagă că o mulţime dintre problemele pe care le are acum se datorează excesului de hormoni. În adolescenţă, aceştia acţionează adeseori ca un drog, împiedicându-l să-şi controleze emoţiile aşa cum o fac adulţii.

3. Asigură-l că nu este vina lui că se simte aşa. Analizaţi împreună, cu atenţie, situaţiile care îl fac să tremure, care îl lasă cu gâtul uscat şi fără glas. Poate chiar nu merită să încerce să impresioneze fiecare persoană cu care nu se simte confortabil. Mai ales dacă aceasta dă semne că s-ar elibera de propriile griji intimidându-l.

4. Chiar dacă mulţi adolescenţi timizi bravează, ar fi interesant să îi observe pe cei mai „curajoşi” şi să încerce să înveţe de la ei. Un fel de „Fake it 'till you make it” – este o expresie pe care el o va înţelege şi i se va părea cool să o audă rostită de părintele său.

5. Încurajează-l să îţi spună ce are pe suflet şi să nu îşi reprime fricile până în punctul în care va simţi că pierde complet controlul. Poate îl ajută să vorbească despre ele cu cineva în care are încredere, cineva cu mai multă experienţă, pe ale cărui sfaturi pune preţ.

6. În încheiere, spune-i şi că este important să îşi accepte timiditatea. Acceptarea a ceva ce nu îţi convine la tine însuţi este primul pas necesar pentru a rezolva problema respectivă.