Afecţiunile ginecologice nu sunt deloc de neglijat, astfel că am stat de vorbă cu un medic specialist pentru a afla care sunt cele mai des întâlnite afecţiuni de acest fel.

Pentru fiecare persoană, orice consult ginecologic se finalizează cu aflarea unui diagnostic. Câteodată, acesta pune în dificultate pacienta care, din diferite motive (teamă sau graba de a pleca din cabinetul doctorului ginecolog), nu pune întrebările ce ar ajuta-o să înţeleagă afecţiunea de care tocmai a aflat că suferă.

Pentru a înlătura aceste nelămuriri, am stat de vorbă cu dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, pentru a afla ce înseamnă unele dintre cel mai des întâlnite afecţiuni ginecologice de tip feminin.

Fibroamele uterine

3 din 4 femei sunt predispuse să dezvolte fibroame uterine pe parcursul vieţii şi afectează pacientele cu vârste cuprinse între 35 şi 55 de ani. Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoră ginecologică benignă, deci necanceroasă. Poate să apară ca urmare a unui dezechilibru hormonal, după o naştere, din cauza obezităţii, dar se poate şi moşteni genetic. Diagnosticarea se face în urma unui control ginecologic, urmat apoi de o ecografie transvaginală sau histerosonogramă (umplerea uterului cu o soluţie sterilă salină în timpul ecografiei transvaginale). Majoritatea fibroamelor sunt inofensive şi dispar (sau se retrag) după instalarea menopauzei.

Hidrosalpinx

Se manifestă prin blocarea trompelor uterine cu un lichid seros, blocând practic contactul dintre spermatozoid şi ovul şi reprezintă una dintre cel mai întâlnite cauze de infertilitate de tip feminin. Infecţia cu gonoreea şi chlamydia, endometrioza, cancerul tubar ori infecţia după o intervenţie chirurgicală în sfera genitală se numără printre principalele cauze ale afecţiunii. Simptomele pot să apară târziu, mult după ce boala s-a instalat, şi pot consta în dureri abdominale, alterearea stării generale, pierderi de sânge. Diagnosticul se pune fie ecografic, fie cu ajutorul unei salpingografii (radiografierea trompei uterinei cu ajutorul unei substanţe de contrast), fie prin laparascopie.

Infertilitatea

Infertilitatea este definită ca fiind incapacitatea unui cuplu de a concepe un copil după 12 luni de raporturi sexuale regulate şi neprotejate. Statisticile la nivel mondial spun ca unul din cinci cupluri nu reuseşte să aducă pe lume un copil, fiind diagnosticat cu infertilitate, iar cauzele care duc la acest diagnostic sunt împărţite aproape în mod egal între cei doi parteneri de viaţă. Principalele cauze de infertilitate feminină sunt ovarele polichistice, endometrioza, insuficienţa ovariană prematură, fibroamele uterine, malformaţiile uterine, vârsta, obezitatea.

Cele mai cunoscute cauze ale infertilităţii masculine sunt problemele spermei (cantitate redusă, abilitate scăzută, formă anormală, absenţa spermatozoizilor), prezenţa variocelului, boli cu transmitere sexuală, boli autoimune, dereglări hormonale, stres etc. Diagnosticarea infertilităţii se face doar în urma unor teste şi investigaţii specifice acestei afecţiuni, recomandate doar de către medicul specialist în infertilitate. Rezolvarea acestui diagnostic se face cu ajutorul metodelor de reproducere umană asistată: inseminarea artificială şi fertilizarea in vitro.

Află ce alte afecţiuni ginecologice sunt frecvente AICI

Leucoreea

Este definită ca o scurgere vaginală nesângerândă, de culoare alb-gălbuie. Poate să dispară şi să reapară ocazional, iar cantitatea de secreţie poate creşte în condiţiile unei infecţii vaginale sau în cazul bolilor cu transmitere sexuală. Leucoreea poate fi însoţită de iritaţii locale, de mâncărimi, arsuri şi chiar dureri resimţite în timpul actului sexual. Tratamentul cu antibiotic este diferenţiat în funcţie de agentul infecţios şi, de cele mai multe ori, se întinde pe o perioadă mai lungă. Din păcate, această afecţiune recidivează destul de des. Neglijate sau incorect tratate, leucoreele pot duce la sterilitate sau la cancer de col uterin.

Menopauza

Menopauza reprezintă încetarea menstruaţiei pe o perioadă de 12 luni consecutive. Instalarea acesteia este în strânsă legătură cu activitatea hormonală a fiecărei femei şi apare după ce aceasta împlineşte 40 de ani. Dacă se instalează înainte de această vârstă, se numeşte menopauză precoce, iar dacă se instalează după 55 de ani se numeşte tardivă.

Intrarea la menopauză aduce cu sine o serie de probleme de sănătate: osteoporoză, afecţiuni cardiovasculare, diabet zaharat, Alzheimer, creşterea incidenţei cazurilor de cancer mamar, endometrial, uterin, creşterea în greutate. Cu ajutorul tratamentelor de substituţie hormonală se poate îmbunătăţi viaţa femeilor la menopauză, principalul scop al acestora fiind de a readuce echilibrul hormonal.

Menopauza precoce

Cunoscută şi sub numele de insuficienţă ovariană prematură, menopauza precoce sau prematură este reprezentată de încetarea menstruaţiei înainte de împlinirea a 40 de ani. Printre principalele cauze ale instalării acestie se disting: îndepărtarea chirurgicală a ovarelor sau a uterului, moştenirea genetică, tratamente de chimioterapie, boli autoimune, stil de viaţă dezordonat.

În ultimii ani, conform cifrelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 1% dintre femei primesc diagnosticul de menopauză precoce. Printre principalele semne ale instalării menopauzei precoce se disting: vârsta mai mică de 40 de ani, menstruaţii neregulate, irascibilitate, scăderea libidoului, infecţii urinare dese, incontinenţă urinară, uscăciunea la nivelul vaginului etc.

Metroragia

Metroragia reprezintă sângerarea vaginală în perioada dintre două menstruaţii fără să aibă niciun fel de legătură cu acestea. Poate să apară în perioada fertilă a femeii, caz în care metroragia poate avea drept cauză existenţa unei tumori (fibrom uterin, chist ovarian, hiperplazie endometrială, tumori maligne ale colului), o afecţiune inflamatorie (endometrită), anomalii de implantare a ovulului fecundat sau avort spontan.

Polip uterin

Cunoscut şi sub numele de polip endometrial, polipul uterin este o masă de ţesut dezvoltată în interiorul uterului, are forma unei mici excrescenţe, de consistenţă moale. Factorii de risc în cazul polipilor uterini cresc în următoarele cazuri: obezitate sau supraponderabilitate, tratament pentru cancer de sân, hipertensiune arterială.

Sângerările menstruale neregulate, infertilitate, menstruaţii abundente şi dureroase, sângerări după act sexual sau după instalarea menopauzei sunt doar câteva dintre simptomele afecţiunii. Dacă sunt de dimensiuni mici, pot fi ţinuţi sub observaţie medicală. Dacă provoacă sângerări sau împiedică apariţia unei sarcini, se recomandă îndepărtarea polipilor.

Prolaps uterin

Reprezintă schimbarea poziţiei uterului, prin alunecarea sa în vagin. Afectează orice femeie, indiferent de vârstă, dar se întâlneşte mai des în cazul celor cu mai multe naşteri naturale sau în cazul celor care au intrat la menopauză.

Senzaţia de greutate, disconfort şi tensiune la nivelul pelvisului, disconfortul la nivel vaginal sunt manifestări ale prezenţei afecţiunii, simptome ce se intensifică după stat în picioare multe ore sau după un efort depus. Mai pot apărea dureri de spate, constipaţie, probleme urinare, dureri în timpul actului sexual, uneori mici sângerări. Tratarea se face prin intervenţie chirurgicală.

Rana pe col

I se mai spune şi cervicită şi reprezintă o inflamaţie a unei zone din col sau a întregului col, cauzele fiind multiple: infecţie cu Chlamydia, Tricomonas vaginalis, asociere între Tricomonas şi Candida, herpes vaginal, HPV (virusul Papilloma uman), sifilis, HIV. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic cu valve când, dacă sunt suspiciuni, se recomandă efectuarea unei colposcopii şi a unei biopsii.

Tratamentul medicamentos se face cu ovule şi, în funcţie de caz, şi sub formă pastile, pe cale orală. În funcţie de caz, se poate intreveni şi chirurgical asupra cervicitei prin electrocauterizare, crioterapie, terapie cu laser, electrorezecţie, conizaţia, amputaţia de col (este o măsură extremă şi se recomandă doar atunci când riscul de cancer este foarte ridicat sau este într-o fază incipientă).

Secreţii vaginale

Secreţiile vaginale sunt reprezentate de un lichid incolor, fără miros, produs de colul uterin. Rolul lor este de a menţine vaginul curat, protejându-l de infecţii. Cantitatea de secreţii diferă de la femeie la femeie şi variază în funcţie de ciclul menstrual.

Astfel, acestea pot avea o culoare maronie după menstruaţie, iar în perioada ovulaţiei capătă consistenţa albuşului şi devin mai abundente. Apariţia, în schimb, a unei secreţii cu asprect alb-lăptos, cu miros specific poate fi semnul unei afecţiuni şi se recomandă vizita la medicul ginecolog pentru investigaţii.

Sindromul ovarelor polichistice (SOP)

Foarte des întâlnit în rândul femeilor, acest sindrom apare încă de la vârsta pubertăţii şi se accentuează pe măsura înaintării în vârstă. Nedepistat şi tratat corespunzător, acest sindrom poate duce la infertilitate, obezitate, pilozitate excesivă (hirsutism), afecţiuni cardiovasculare, diabet zaharat, cancer endometrial.

Menstruaţia apare la intervale mari, peste 35 de zile, sau poate lipsi cu desăvârşire (amenoree), iar unele femei pot acuza menstruaţii abundente şi prelungite ori sângerări intermenstruale. Descoperit la timp, SOP are o rată de vindecare de până la 90%.

Sindrom premenstrual

Tulburările de ordin fizic şi emoţionale ce au loc între perioada ovulaţiei şi prima zi de menstruaţie sunt cunoscute sub numele de sindrom premenstrual. Aproximativ 3 din 4 femei sunt afectate de acest sindrom, vârful situându-se între 20 şi 30 de ani. Simptomele pot fi recunoscute cu uşurinţă: modificări ale apetitului, insomnie, sensibilitatea sânilor, balonare, dureri de cap, dureri musculare etc. Toate acestea dispar odată cu debutul menstruaţiei.

Torsiune ovariană

Mai des întânită în rândul femeilor aflate la vârsta reproductivă, torsiunea ovariană reprezintă rotaţia ovarului astfel încât blochează artera şi vena ovariană. Simptomele sunt de durere bruscă apărută în zona abdominală inferioară, însoţită de greţuri şi vărsături. Se recomandă prezentarea de urgenţă la spital unde, în funcţie de evoluţie, se poate interveni chirurgical pentru detorsionarea chistului şi îndepărtarea lui.

Uter retrovers

Nu este o afecţiune. Este o uşoară anomalie a poziţionării uterului în corp, şi anume spre posterior. De regulă, uterul retrovers este congenital, dar sunt şi câţiva factori ce duc la modificarea poziţiei acestuia în timp: sarcină, existenţa unui fibrom, diagnosticul de endometrioză, infecţiile cronice în zona pelviană. Existenţa uterului retrovers nu împiedică apariţia şi dezvoltarea sarcinii.

Vaginita bacteriană

Apare în urma unui dezechilibru al florei bacteriene (Gardnerella vaginalis), care atunci când se înmulţeşte mai mult decât normal, poate provoca apariţia infecţiei. Sunt mai predispuse femeile cu parteneri sexuali multipli, cele care folosesc foarte des irigaţiile vaginale, dispozitive intrauterine sau cele care poartă lenjerie intimă din material sintetic. Diagnosticul se pune pe baza unei mostre prelevată din secreţia vaginală. Tratamentul constă în medicamente antibiotice administrate oral sau intravaginal, sub formă de ovule.

Dr. Andreas Vythoulkas,

Medic specialist obstetrică-ginecologie

www.vythoulkas.ro

Contact: 021.9607