Care sunt celelalte boli ale pacienţilor români cu variola maimuţei
Există anumite afecţiuni şi comportamente care predispun riscului de a contracta variola maimuţei. În ţara noastră, toate cazurile de infectare de până acum s-au înregistrat la bărbaţi.
Contactul cu secreţiile provenind de la o persoană infectată poate duce la contracarea variolei maimuţei. Dintre pacienţii cu variola maimuţei, unii au istoric de anumite boli.
“Unii dintre ei aveau boli cu transmitere sexuală, alte boli HIV sau aveau în antecedente sifilis, gonoree, alte boli cu transmitere sexuală. Asta ne arată de fapt că aceşti oameni au un comportament la risc. Adică au parteneri sexuali pe care de fapt nu îi cunosc sau sunt întâmplători şi aşa mai departe. Lucrul aceste creşte riscul de infectare, pentru că până la urmă ce s-a demonstrat până în momentul de faţă în marea majoritate a cazurilor a fost o boală cu transmitere sexuală. Acesta este adevărul. Calea de transmitere este diferită", a declara Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, la Prima TV.
Se recomandă evitarea comportamentului la risc
“Aceasta nu este o chestiune legată de sex, ci mai mult o chestiune legată de comportament, comportamentul la risc. Este sezonul cald, sunt multe festivaluri, tot felul de petreceri în diverse locuri şi lucrul acesta predispune la un comportament la risc. Singura soluţie să opreşti lucrul acesta este să eviţi comportamentul la risc. (...) Ceea ce recomand este evitarea comportamentului la risc. Sau dacă avem un comportament la risc, să încerc cealaltă variantă. Cu precizarea că la această boală, spre deosebire de alte boli cu transmitere sexuală, protecţia oferită de prezervativ este mult mai mică", a mai susţinut ministrul Sănătăţii.
Ce este variola maimuţei
Infecţia este cauzată de virusul variolei maimuţei, care aparține familiei ortopoxvirusului. Există 2 tipuri ale ale acestui virus, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Cu toate că tipul vest-african al virusului duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este, de obicei, auto-limitată, informează Ministerul Sănătăţii.
Simptomele, care pot fi uşoare sau severe, sunt reprezentate, în principal, prin erupţii cutanate veziculoase. Cei mai mulţi pacienţi care s-au prezentat la clinicile de sănătate sexuală din Europa au prezentat erupţii şi leziuni la nivelul organelor genitale. Mai pot să apară: febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi ochilor. Virusul variolei maimuţei intră în corp prin pielea lezată, tract respirator, nas, gură, ochi, fluide corporale. Transmiterea acestui virus nu se face însă cu uşurinţă.
Apropiată de variolă, această infecţie este considerată mai puţin gravă şi mai puţin contagioasă şi se vindecă spontan în câteva săptămâni. Rata de mortalitate variază de la 1% la 10%. Cazurile grave se produc mai ales la copii şi sunt asociate cu amploarea expunerii la virus, starea de sănătate a persoanei şi gravitatea complicaţiilor medicale. Boala nu are un tratment specific, ci unul de susţinere.
Infecţia poate fi prevenită în proporţie de 85% prin vaccinarea antivariolică. În prezent, se foloseşte un vaccin de a treia generaţie; este un vaccin viu nereplicabil, folosind o tulpină care nu se înmulţeşte în organismul uman.
