Acestea sunt cele mai apreciate deserturi turceşti!
Turcia este renumită şi din punct de vedere culinar. Cele mai cunoscute deserturi turceşti au fost incluse într-un top realizat de Atlasul Gustului.
Künefe este un desert tradiţional turcesc apreciat. Foto: Shutterstock
Cu o tradiție și un „know-how” moștenit de sute de ani, bucătăria turcească este apreciată în întreaga lume iar această faimă include și desertul turcesc. Cu arome care variază de la preparat la preparat, deserturile turcești sunt îndrăgite atât de rezidenți, cât și de vizitatori. În ceea ce privește popularitatea dulciurilor din Turcia, enciclopedia Taste Atlas a inclus câteva deserturi turcești celebre în lista „Top 100 de deserturi din lume”. Până în prezent platforma ”Taste Atlas” a listat peste 10.000 de preparate tradiționale din fiecare țară de pe glob.
Baklavaua
Baklavaua, probabil cel mai cunoscut desert turcesc, este un produs de patiserie delicios format din straturi de aluat subțire ca foile de hârtie, umplut cu nuci mărunțite fin și udat cu sirop dulce. Baklavaua și baklavaua emblematică de la Gaziantep sunt incluse în rețeaua de orașe creative UNESCO pentru tradiția sa gastronomică. Baklavaua de la Gaziantep, înregistrată de Comisia UE pentru aroma sa unică este una dintre cele mai importante feluri de mâncare din Turcia în viața de zi cu zi.
Deși „baklava” este termenul general pentru patiserie, desertul ia diferite denumiri în funcție de prepararea si prezentarea lui. De exemplu, „fıstık sarma” (înveliș cu fistic), inclusă în Atlasul Gustului, se referă la un tip de baklava făcută cu fistic. Totodată este și cea mai preferată umplutură pentru o baklava. Rulat într-o singură foaie de „filo”, fıstık sarma este făcută dintr-o pastă densă de fistic, uneori numită „unt de fistic”.
Un alt desert tradițional turcesc de referință și inclus în Atlasul Gustului este „kunefe”. Servit fierbinte, künefe are în compoziție brânză topită, nesărată inclusă între două straturi de aluat „filo” mărunțit sau aluat de griș, apoi stropit cu sirop dulce și ornat cu fistic zdrobit. Cel mai gustos künefe se găsește în provinciile din sud-estul Anatoliei din Turcia, iar „antakya künefe”, desertul de renume mondial de la Hatay, a fost înregistrat în UE drept „Indicație Geografică Protejată”.
Deserturi tradiționale tucești făcute din lapte
Deserturile cu lapte din Turcia sunt la fel de populare și delicioase ca și celelalte deserturi ale țării. „Fırın sütlaç” (budinca de orez copt) este un desert popular tradițional turcesc, preparat prin combinarea laptelui, orezului și zahărului. Budinca se coace, iar suprafata ei arsă se ornează cu scortișoară sau alune. În timp ce acest desert clasic este disponibil în toată țara, mulți fani spun că cel mai bun fırın sütlaç este servit în zone turcești cunoscute pentru producția de lapte.
Datând din epoca otomană, „kazandibi” (budinca de lapte caramelizat) are o consistență moale și o bază ușor arsă. Numele desertului se referă la fundul ars al cazanului în care este preparat.
Kazandibi. Foto: Shutterstock
Kazandibi se face prin arderea stratului inferior de „tavuk göğsü” (budincă de piept de pui), desertul făcut cu piept de pui mărunțit. Cu toate acestea, majoritatea acestor preparate se servesc cu unt, lapte, făină de orez, zahăr și amidon, cu partea caramelizată deasupra, fără piept de pui mărunțit. Acest fel de mâncare tradițională este servită cu cafea sau ceai turcesc la fel ca nenumărate alte deserturi turcești.
„İrmik helvası”, un alt desert turcesc de pe Atlasul Gustului, este o parte indispensabilă a culturii culinare din regiunea Anatoliei. Preparat cu mici variații în aproape fiecare provincie, felul de mâncare constă din gris, unt, zahăr, lapte și nuci de pin. Se servește adesea fierbinte alături de o linguriță de înghețată Maraș rece.
În ghidul Atlasului Gusturilor se află și „maraș dondurma”. Cu o consistență densă, o aromă distinctă „maraș dondurma” este un desert preferat în toată Turcia. Secretul acestui desert remarcabil constă în ingredientele sale: înghețata este făcută cu lapte de la capre hrănite cu ierburi naturale din Kahramanmaraș, în timp ce „salep” aromat provine din rădăcinile orhideelor violete care cresc în zonă.
