Halatul alb. Povestea acestui obiect vestimentar nelipsit din garderoba medicilor
Cu toate că în anii recenți, medicii și asistenții medicali au început să poarte tot mai mult uniforme medicale colorate, halatul alb rămâne în continuare ținuta tradițională a cadrelor medicale. A început să fie folosit în urmă cu mai bine de 100 de ani, iar contextul în care halatele medicale albe au fost abordate pentru prima dată ca uniforme medicale este unul deosebit de important.
Până spre sfârșitul anilor 1800, medicii purtau, în general, negru, pentru că era considerat sobru și mai potrivit misiunii pe care o aveau. De asemenea, măsurile elementare de igienă și spălatul mâinilor erau considerate inutile, iar infecțiile erau explicate ca fiind efectul prezenței în aer a unor substanțe care acționează asupra țesuturilor. În jurul anului 1865, chirurgul englez Joseph Lister a început să dezvolte ideea de antisepsie și a folosit pentru prima dată fenolul ca antiseptic la dezinfectarea rănilor și a instrumentelor medicale. Tratând instrumentele chirurgicale și rănile cu fenol, Lister ajunge în 1869 la performanța de a reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sută. Mergând pe aceeași idee, Lister începe să utilizeze halatul alb, considerându-l mult mai potrivit noului concept pe care îl implementase.
Câteva decenii, halatul alb a fost privit cu rezervă, însă, în timpul epidemiei de gripă spaniolă din 1918, care a ucis aproximativ un milion de oameni, a început să fie utilizat la scară largă, devenind uniforma emblematică a medicilor. Halatele medicale albe au devenit atunci sinonime cu ideea de curățenie, sterilitate și profesionalism în domeniul medical.
Potrivit American Medical Association, în secolul al XX-lea, halatul alb a devenit un simbol al autorității medicale și al respectului. Momentul abordării lui ca uniformă medicală peste tot în lume coincide cu apariția antibioticelor (spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial), adică împlinirea visului lui Lister că bacteriile ar putea fi învinse cu succes. Pentru prima dată în istorie, pneumonia, apendicita, o veziculă infectată sau o durere de dinți nu mai condamnau la moarte.
Astfel, decenii la rând, albul a fost culoarea dominantă în spitale și clinici. Însă, cu timpul, medicii psihiatri au observat că halatul alb le produce o stare de nervozitate pacienților și mulți dintre doctorii cu această specializare au renunțat la el. De asemenea, pediatrii au constatat că micii pacienți asociază halatul alb cu injecțiile și durerea și devin agitați în prezența lor. Treptat, și medicii cu această specializare au început să abordeze uniforme colorate și chiar cu imprimeuri, pentru că cei mici se simt mai confortabil astfel, iar actul medical se poate desfășura în condiții mult mai bune.
Mai multe studii au arătat că halatul de culoare albă le provoacă pacienților o stare de anxietate și se vorbește chiar despre o afecțiune numită hipertensiune de halat alb. Deși este întâlnită rar, această afecțiune este una reală. Pe de altă parte, sunt și studii care susțin contrariul, subliniind că mulți oameni se simt în siguranță și pe mâini bune atunci când medicul din fața lor poartă halat alb.
Foto: Freepik
