Tratamente naturiste cu fenicul. O plantă-minune, mai puţin folosită

2 jpg jpeg

Feniculul (Foeniculum vulgare) este o specie perenă , exclusiv de cultură. Fructele sunt de formă ovoidă, prezintă miros şi gust caracteristic, aromat şi dulceag.

Datorită componentelor din uleiul esenţial, are acţiune antiseptică şi carminativă, stimulează secreţia lactată, fluidifică secreţiile bronşice şi are proprietăţi sedative. Supradozate, preparatele pe bază de ulei esenţial (sau fructele în cantităţi de peste 5 g/zi) produc stări de excitaţie puternică, manifestate prin insomnii, excitaţii motorii sau psihice, tulburări de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice, după care pot apărea stări de comă şi depresie puternică la nivelul sistemului nervos central. Utilizarea îndelungată, chiar în doze mici, poate irita mucoasele intestinale.

Tratamente naturiste cu fenicul – plantă cu proprietăţi laxativ-purgative, antiseptice şi expectorante se foloseşte în afecţiuni precum colite, constipaţie, colici şi multe altele

Este recomandat ca antiseptic, carminativ şi expectorant în bronşite. Calmează durerile abdominale, este bun diuretic, ajută la eliminarea gazelor, este laxativ-purgativ. Extern se foloseşte în aromaterapie sub formă de aerosoli sau unguente, previne infecţiile microbiene.

Pentru afecţiuni precum balonare, digestie grea, colită, constipaţia spastică se ia sub formă de infuzie din 1 linguriţă la o cană de apă clocotită. Se beau 1-2 căni pe zi, prima jumătate de cană se bea înainte de mâncare, iar cea de-a doua jumătate după masa de prânz, iar la cină la fel, se împarte în două, înainte şi după masă.

În colicile abdominale la adulţi sau bebeluşi se bea ceai de fenicul cald, efectele se vor simţi imediat. Pulberea de fenicul se administrează pe termen lung în afecţiuni ca prolapsul colonului, insuficienţă pancreatică, enterocolită.

Se recomandă să fie utilizat limitat în ulcerul gastric şi duodenal sau enterocolitele cronice. Se va înlocui pe cât posibil cu anasonul. În intoxicaţiile cu ciuperci sau alte plante se administrează ceai de fenicul combinat cu diverse plante, se beau 1-2 litri într-o oră.

Tratamente naturiste cu fenicul – afecţiuni renale şi urinare se tratează cu ceai de fenicul

Pentru afecţiunile precum infecţiile renale şi urinare se administrează în combinaţie cu ceaiul de coada şoricelului sau fructe de ienupăr. În galactogenă se administrează ceai de fenicul în lapte. Femeile care suferă de tulburări de menopauză, cele care au o insuficientă dezvoltare a sânilor, cele care suferă de osteoporoză, se ţine cură de 3 luni cel puţin cu pulbere de fenicul asociat cu seminţe de mărar.

Uleiul volatil, deşi este neiritant şi relativ netoxic, în doze mari, în special datorită fenconei, are proprietăţi narcotice. Nu se recomandă în epilepsie şi în timpul sarcinii. Nu se utiliza ca atare nici extern, pe piele, decât diluat 1% într-o bază de ulei gras sau în unguente.

Persoanele cu ten iritabil sau cu inflamaţii oculare se administrează cu comprese cu ceai de fenicul care să fie la temperatura camerei. Comprese calde se pun pe burtica sugarilor când au colici.